Despre efectele economice ale pandemiei Covid-19 (la noi si aiurea)

Prin câteva interviuri recente în presa autohtonă:

  • un interviu amplu în Adevărul de Cluj, în data de 13 aprilie 2020, publicat în trei articole succesive: pe 26 aprilie (scurtă descriere pe twitter), pe 28 aprilie (scurtă descriere pe twitter), și respectiv pe 6 mai (scurtă descriere pe twitter).  NB. Pentru cei fără un background în științe economice, începe cu părțile 2 și 3, terminând cu prima parte (în interviul per se, aceasta fiind dpdv cronologic ultima parte). Mulțumiri lui Remus Florescu pentru invitație, întrebări și editare!
  • un interviu iarăși ‘long-ranging’, ceva mai “personalizat”—sper nu prea subiectiv…— în Revista Sinteza, dat la începutul lui mai 2020 și publicat pe 4 mai (scurtă descriere pe twitter). Mulțumiri Ruxandrei Hurezean pentru invitație, întrebări și editare! 

Daca aveți întrebări/ comentarii, aici voi face tot posibilul le adresez în detaliu (din păcate, cu scuzele de rigoare, nu am timp fac asta pe diverse alte forumuri online și/sau prin răspunsuri detaliate la numeroasele mesaje email primite…).

Update (10/05/20): ca modus operandi, nu voi da neapărat răspunsuri imediat la orice noi comentarii, ci voi raspunde în măsura timpului liber la cât mai multe întrebări/ comentarii adresate până la un anumit moment (comentariile sunt moderate, deci devin vizibile doar când le aprob; evident aprobarea de obicei o fac mai repede decât reacția mea la acel comentariu). În același timp, invit pe cei interesați și citiți niste scurte descrieri în engleza ale acestor interviuri (precum și alte apariții în presă, etc) pe pagina mea de media coverage.

Share

22 thoughts on “Despre efectele economice ale pandemiei Covid-19 (la noi si aiurea)”

  1. Buna ziua!
    Interviurile dumneavoastra imi folosesc mai mult decat materialele din care trebuie sa studiem! Multumesc mult ca va faceti timp si pentru noi, cei de acasa!
    Am o intrebare legata de programul guvernamental de creditare al intreprinderilor mici si mijlocii, care la noi nu functioneaza bine. Lucrez in cadrul unei IMM si cand am vazut cerintele pentru a obtine un credit in perioada de criza, am abandonat ideea. Din cate stiu, multe alte firme au renuntat si ele la alcatuirea dosarului. Daca guvernantii vor sa ne sufoce cu birocratii, pe langa faptul ca ne sufoca deja pandemia, probabil ar trebui sa emigram. Puteti pe scurt sa ne spuneti unde gresesc ai nostri si sa ne dati citevaexemple de programe asemanatoare care au succes in alte tari?
    Multumesc,
    Monica

    1. Bună, Monica. Mă bucur că interviurile acestea sunt folositoare studenților, înseamnă că studenții respectivi au potențial! 🙂
      Scurt despre programul de creditare a IMM-urilor pe timp pandemic: o copie foarte proastă a măsurii similare din Franța (care a fost de fapt copiată, dar mult mai fidel/ bine, si in alte tări europene). Fară să fi studiat programul acesta din Romania în detaliu (IMM Invest), m-am uitat peste el recent, în treacăt, exact având în vedere interviurile despre impactul Covid-19 în Romania: iți dai seama că cei responsabili din guvernul RO (plus consilierii lor, toți plini de publicații relevante ca broasca de păr…) nu au nicio idee despre problemă pur și simplu văzând că băncile cereau în continuare garanții asupra bunurilor mobile și imobile ale companiilor, cu toate că statul deja garanta complet acel credit, NECONDIȚIONAT. Copii de 5 ani jucandu-se cu masuri economice… Să nu mai vorbim despre cerința de a produce acel certificat Covid-19, în situații de urgență ca cea actuală… Explică aproape complet de ce atât de puține firme au obținut acest ajutor de urgenta (și de ce, cum zici și tu, atât de puține firme au aplicat, to start with). De fapt, doar recent s-au prins și acești habarnisti notorii că programele lor sunt incompatibile cu scopul anunțat și au declarat că vor să scape de cele doua condiții de mai sus, probabil ai urmărit în presa declarațiile ministrului de finanțe de săptămâna trecută… Niste clovni (unii dintre ei scriind in continuare compuneri submediocre de gimnaziu pe aceste teme, chiar si acum… vorba aia: you can’t fix stupid…). Din pacate toate astea va afecteaza pe voi, cei din IMM-uri, in mod direct…
      Acum, cum ziceam mai sus, programul e o copie proastă a celui din Franța, unde, în practică, companiile au obținut acest credit fără prea multe întrebări (asta inclusiv din discuțiile mele cu alți economisti din Paris, precum si cu doi CEO de asemenea companii), pentru că toată lumea era în clar că e vorba de lichidate absolut necesara pentru IMM-uri în aceste timpuri pandemice. Am vorbit despre asta și în interviurile mele din Adevărul. Pentru că acolo am ‘zgâriat doar suprafața’, să zic așa, aici poți gasi toate detaliile despre ajutorul acordat in Franța intreprinderilor in contextul crizei Covid-19. Sunt mult mai multe și mai variate decât ce am menționat până acum, inclusiv un ‘fond de solidaritate’, inclusiv ajutoare în plus pentru companiile din sectoarele cele mai afectate de pandemie etc.

      1. Foarte relevant raspunsul dumneavoastra
        la punctul acesta si pentru mine: IMM Invest nu a fost o optiune de la bun inceput nici in cazul meu.
        Se vede ca in Franta s-au gandit in detaliu la ajutorarea intreprinderilor; la fel mi se spune ca s-a întamplat in Anglia. Firmele sunt motorul economiei, este normal! La noi umblam doar cu sloganul ca vrem “normalitate”.

        1. Mulțumesc… (Îmi pare rău că este relevant în sensul negativ.)
          Partea asta cu ‘ vrem normalitate’, cu rezultatul (re)văzut…, este ea însăși un mix de aroganță și inconştiință. Dar, să mă autocitez din nou: “putem oare să le pretindem unor decidenţi care nu au depăşit nici măcar aroganţa ignoranţei, ce să mai vorbim de atingerea „mizerabilei incertitudini” prin educaţie suficientă…, să ştie ce trebuie făcut?”

      2. Multumesc foarte mult!
        Exista si la noi alte cateva alternative pe care eu le-as putea considera, cum ar fi Innotech Student, dar iarasi te ia cu dureri de cap cand citesti conditiile si restrictiile.

        1. Cu observația că nu aș califica aceste alte programe, Innotech Student, Star Nation etc. ca “alternative” in context. Acestea ar trebui să funcționeze (din nou, nu intru aici în detalii la design-ul lor– dar și acestea sunt concepute departe de optim) indiferent de faptul ca avem pandemie sau nu, nu sunt specifice unei crize. Or aici vorbim de necesitatea unor programe urgente, tip “disaster relief” pentru firme, exact pe timp de criză economică acută precum cea actuală…
          Te-ai aștepta de exemplu la programe per sector afectat, vezi, in detaliu, la link-ul anterior pentru cele de acest gen din Franța; sau la măsuri pentru întreprinderile extrem de afectate, care să suplimenteze creditarea de până acum, precum cele anunțate foarte recent de Germania (din nou campioană la măsuri relevante de lansare a economiei!) unde nu mai puțin de 25 miliarde de euro vor fi alocate, prin împrumuturi, firmelor mici cărora vânzările le-au scăzut cu peste 60% (cu alte cuvinte în particular firme mici din turism, horeca & the like). Dar la noi poți aștepta…

  2. M-am educat si eu citind interviurile, multumesc! Am o mica nedumerire dar poate de vina e faptul ca nu am pregatire de economist decat citindu-va pe dumneavoastra, plus Wall Street Journal si The Economist: daca socul este cum spuneti Keynesian, de ce nu facem oare stimulus fiscal Keynesian sa aducem economia inapoi de unde a cazut?

    1. Mulțumesc.
      Referitor la nedumerire: cum spuneam și în interviul meu corespunzător din Adevarul și mă autocitez acum de acolo ” Cu alte cuvinte, procesul prin care epidemia afectează economia începe prin şocuri negative la nivel de ofertă care pot da naştere, prin mecanismele de feedback descrise mai sus, unor efecte asupra cererii mult mai ample decât magnitudinea şocurilor iniţiale. Modelele macroeconomice clasice nu pot explica de ce efectul asupra cererii ar trebui să fie atât de mare, cu alte cuvinte de ce şocurile negative asupra factorilor de ofertă ar putea fi „keynesiene”, etichetă aplicată de obicei factorilor de cerere.”, într-adevăr șocul poate fi văzut ca un șoc “keynesian” deși la origine este un “supply shock”, deci un șoc asupra factorilor de ofertă. Cu alte cuvinte, nu ar fi greu (mai ales fără un background în Economie) să cădem în capcana de a considera răspunsul necesar ca un răspuns de tip stimulare fiscală keynesiană, standard în cazul unei recesiuni “clasice” (de exemplu Marea Recesiune din 2007-2009). Dar tocmai aici apare problema de nuanță, și încerc să explic concis și fară vreo tehnicalitate: în stimularea keynesiană ideea este că încerci să îi “stimulezi” pe oameni să consume și să muncească (și astfel determini o producție mărită și o ocupare a forței de muncă mărită — și în principiu, simplificând discuția aici, poți ajunge la ceea ce numim un multiplicator fiscal supra-unitar), DAR în cazul crizei pandemice o mare parte din populație NU POATE CONSUMA și NU POATE MUNCI imediat. Deci chiar dacă unii le numesc măsuri de stimulare fiscală, ceea ce se întâmplă, cel puțin în prima etapă din lupta cu pandemia (aici este nuanța: sunt de fapt două etape), avem de-a face de fapt cu altceva, pentru că există multe impedimente fizice în a aplica acele stimulente clasice.
      Evident însă, în a doua fază, deci în etapa în care am ajuns să relaxăm măsurile de distanțare socială/ auto-izolare/ alte măsuri de precauție luate împotriva creșterii numărului infectărilor astfel încât să nu “inundăm” complet sistemul de sănătate publică, și deci faza în care am începe să “redeschidem” sectoarele economice, atunci stimulii necesari ar fi deja aproximativ aceiași cu cei din cadrul unei stimulări fiscale à la Keynes, clasice.

      Sper că nu v-am pierdut pe drum și s-a înțeles totuși ceva :-).

  3. Noah sa traiesti nepoate! Mi-ai lipsit, ma, tzucute!

    Io ma tratez no problemo cu tzuiculitza contra la covidu’ da’ ma tot bate-un gind: cind moare si covidu 19-le, maestre? Sa ne mai lese in pace, duca-se invirtindu-se! Deci atit sa-mi spuis. Cind mora covid, cind vine vaccinu la mine si de-astea! In rest io huzuresc, n-am treaba cu tolomacii istia de la govern.

    1. Servus, Nenicule!
      Dacă tragi chiar așa la măsea, văd că ajungi să mă confunzi cu Baba Vanga (sau cu Nouriel Roubini, în contemporan; depinde probabil de procentul de alcool în sânge).
      Deci nu, Nenic, daca e să fiu onest *nu* am cum să îți spun când se termină balamucul actual. Dar ce pot să îți spun e că prea multă pălincă nu risipește nici ea incertitudinea, ba chiar dimpotrivă…
      Sănătate, salutări doamnei tale!

  4. Stimate domnule profesor,

    Va recitesc iarasi bucuros pe blogul dumneavoastra!

    Ca antreprenor, gasesc foarte interesante mai ales observatiile dvs. despre piata muncii si relatia dintre angajat si angajator. Nu cred ca ma insel daca vorbesc in numele tuturor antreprenorilor de la noi si din alte parti: toti am dori sa ne pastram angajatii productivi: intrebarea este cum sa facem asta cand nu mai avem comenzi. Danemarca este o extrema care isi permite sa plateasca salariile angajatilor in locul angajatorului cand este urgent nevoie, dar in Romania niciodata nu va face statul asa ceva si din pacate nu ma pot muta in Danemarca. Ce alte solutii am putea avea aici, ca sa nu ii trimitem in somaj?

    Va multumesc,
    Andrei Mihalcea

    1. Bine ați revenit!
      Direct pe întrebare: este o chestiune extrem de importantă. Ce aș vrea să zic în primul rând este că nu îmi pare deloc că soluția daneză ar fi absolut imposibil de aplicat la noi (ceteris paribus, evident, în particular daca nu incompetenții ar guverna…). Până la urmă la noi găsirea unor angajați la fel de productivi și/sau o recalificare a altora ar fi potențial mult mai costisitoare decât în Danemarca (nu vreau să intru acum în tehnicalitati, dar foarte pe scurt, opțiunea de a nu trimite pe cineva în șomaj în Romania este aproape sigur mult mai valoroasă decât optiunea similara în Danemarca, având în vedere pierderi parțial ireversibile de capital uman specific, asta pe o piață unde lumea calificată este destul de greu de găsit actualmente etc. etc– parte din cercetarea mea este de fapt exact pe topicul ăsta), deci s-ar justifica și mai mult, din punct de vedere al costurilor si beneficiilor, ca statul să ajute inteligent, când se impune. Bun, acum ai problema că “stat inteligent” e oximoron în Romania de când lumea, dar dacă am face abstracție de asta, soluția daneza ar fi primul lucru la care m-aș gândi. (Și mai mult, piața de munca daneză ar fi ceva la care ne-am putea uita, de la noi, cu mare atenție pentru că reprezintă ceva ce și alții ar dori să copieze. Inter alia, faimoasa “flexicuritate”, constând într-un sistem de asigurare socială (începând cu ajutorul pentru șomaj și continuând cu alte tipuri de asistență socială) extrem de generos din aproape toate perspectivele, însă având în același timp și posibilitatea de a dizolva un contract de munca aproape imediat, atat din partea angajatorului cat si din partea angajatului.)
      În caz că trebuie să ne mulțumim cu un “second best”, și acum revin direct strict în registru de măsuri pentru criză, soluția franceza mi pare ceva mai buna decât altele. Dar am vorbit deja despre asta în interviu. Problema generală la noi este că practica extrem de deficitara la nivelul politicilor economice influențează inclusiv norme societale/ așteptări etc. Deci lumea începe, ca dvs. de altfel în mesaj, să se gândească tot timpul la “second best” exact pentru că ar fi inimaginabil pentru cei mai mulți să aveți decizii a priori optime la nivel guvernamental. Suna trist? ESTE trist…
      In orice caz, mult succes!

      1. Multumesc foarte mult, domnule Buhai!

        Sunt de acord cu dvs. si cred si eu ca este trist. Asa este cum ziceti, nu avem nici o asteptare de la politicienii nostri, deci practic incercam sa ne multumim cu putin.

        O alta posibila cale ar fi sa putem apela direct, fara ai nostri, la fonduri UE, dar iarasi trebuie sa mergem prin intermediari necalificati. Ne-am nascut in Romania si asta ne ocupa toata viata…

        Sa trecem peste covid cu bine,
        Andrei Mihalcea

        1. Re: “O alta posibila cale ar fi sa putem apela direct, fara ai nostri, la fonduri UE, dar iarasi trebuie sa mergem prin intermediari necalificati. ”

          Depinzând desigur de profilul firmei, puteți apela și direct la programele UE, de exemplu dacă vă calificați în programele prioritizate/ de cercetare etc. Asta ar elimina, teoretic, intermediarii necalificați (rămâne de văzut cum e în practică…). Nu știu în ce măsură ajută însă strict în momentul unei crize și aici UE a rămas foarte deficitară (spuneam și într-unul din interviurile mele că oportunitatea s-a invit din nou pentru că UE să facă niște reforme fundamentale, de exemplu– dar ar fi multe alte ilustrări posibile– printr-o asigurare de șomaj pan-europeană etc, dar mă tem că ocazia vă fi iarăși irosită)… Un alt capitol unde UE este încă submediocră e la birocrație ineficientă (deci chiar dacă scapi de incompetență în interacțiunea cu funcționarii lor), deși ceva progres în ultimii ani există oarecum și acolo.

  5. Salutări,

    Mulțumesc pentru articole: le-am citit din cap în coada! Sper să învețe și politicienii ăștia de la noi ceva.

    Am o curiozitate referitoare la gestionarea crizei până acum: care țară crezi că s-a comportat cel mai bine? De aici din State nu prea avem ce spune că Trump este dezastru, dar la voi în Europa: Germania, Olanda, Suedia, alta?

    1. Salut,
      Merci pentru aprecieri și întrebare.
      Aș spune că depinde puțin de etapa crizei pandemice la care ne referim. De exemplu, putem vorbi de acțiune exemplară chiar în prima fază, pentru instaurarea distanțării sociale/ a (auto)izolării, dar putem vorbi și despre masuri economice luate imediat pentru a alevia criza sau, cum suntem deja la faza relaxării acum, inclusiv etapizarea relaxării masurilor inițiale și primele politici de (re)lansare a economiei, etc. Pentru a nu mă lungi prea mult, să spunem că ne referim la un ansamblu al masurilor de până acum (chiar dacă unele capitole ar fi mai deficitare decât altele).
      Fară să spun deci că am urmărit în mare detaliu ce a făcut fiecare țară , impresia mea este că Germania de exemplu s-a descurcat foarte bine în Europa. De exemplu, nu a așteptat, precum Italia, Franța sau Spania, pentru a impune măsurile de distanțare sociala, de exemplu. A surclasat toate celelalte țări europene și la numărul de testări (deja la început de martie în DE erau peste 160,000 de testări pentru coronavirus pe săptămână). Evident ajută și că au un lider care este de formație om de știință, în persoana Angelei Merkel. Ajuta și că ei, spre deosebire de Franța de exemplu, au păstrat controlul asupra unor lanțuri de aprovizionare, deci nu au ajuns să aibă un deficit enorm de măști sau de ventilatoare, de exemplu… O alta țară care s-a descurcat bine (și la unele capitole, precum măsurile economice imediate luate, vezi și în interviurile mele, chiar a surclasat Germania) este Danemarca. Pe plan global, inclusiv la relaxarea masurilor de carantina, vezi Coreea de Sud. Etc.

      Acum, menționezi în mesajul tău SUA și Suedia. Voi lua aceste două țări ca exemple pentru două extreme, în continuarea răspunsului la întrebarea ta. SUA (unde, da, sunteți foarte nenorocoși să aveți un adevărat imbecil ca președinte) este extrema unde politicul face ce vrea și nu ascultă de sfaturile consilierilor științifici mai deloc; Suedia este oarecum cealaltă extremă aici, unde până acum cel puțin, politicul a lăsat complet la decizia unor oameni de știință toate deciziile privind pandemia. După cum probabil ai observat, nici într-un caz nu avem rezultate bune, și intuitiv știm de ce: nu poți lasa nici politicul fară consilierea științifică, dar nici ‘științificul’ de capul său, fară reprezentabilitatea și responsabilitatea politicului. Altfel formulat, este periculos când politicienii ignoră sfatul experților; dar este la fel de periculos când politicienii îi lasă pe experți în totalitate să tragă sforile, mai ales când avem multă incertitudine și când există o dezbatere și în regim științific despre o soluție sau alta, cum e în cazul pandemiei actuale. Sunt sigur că majoritatea țărilor care până acum au acționat foarte bine au împletit armonios cele două dimensiuni și nu au lasat una sau alta de capul ei în această criză. Și mă opresc aici, dar ar fi desigur multe alte de spus, alte exemple de dat etc.

  6. Vreau doar sa va felicit. Foarte instructive interviurile dumneavoastra!

Comments are closed.