Liiceanu, “dizidenta” si de ce avem nevoie in Romania

Am scris initial despre treaba asta aici. Intre timp Gabriel Liiceanu a raspuns cu mai multe detalii si unele au sens perfect (a propos, insa, vezi si la finalul postului meu, cel care ii ia interviul, il si “conduce”, e o practica josnica in jurnalism, autorul trebuie ca e un bigot, asta in cazul “bun”, care vrea sa-l scoata pe Liiceanu cu orice pret de unde, posibil, sa nu poata fi scos); de exemplu, este ca treaba cu plagiatul e subtire de tot (si parea astfel de la inceput), dar, dupa cum ma asteptam, Liiceanu e foarte vag si evaziv referitor la acuzatia de a fi “dizident postrevolutionar” -si poate chiar mai grav, in context general, de falsificare a istoriei (antedatarea unor documente, chiar personale, scoaterea unor pasaje cel putin ‘compromitatoare’ din texte mai vechi, in loc de asumarea si explicarea lor s.a.m.d.)- de care de altfel Paul Goma il acuzase probabil primul si indiferent de vendetele personale si supararea generala pe lume a domniei sale (si acuzatiile mai recente de antisemitism unde domnul Goma nu poate iesi chiar basma curata, oricat ar incerca unii sa il apere), Paul Goma este -si ar trebui sa fie considerat astfel- SINGURUL care se apropie asimptotic de definitia unui dizident politic (ceea ce nici Mircea Dinescu nu e, cu tot respectul meu pentru dumnealui, nu poti fi dizident ‘pasiv’ pana in cvasi-ultimul moment!) si singurul care nu si-a tinut parerile undeva prin noptiere incuiate si care nu a dat la nici un moment dovada de cameleonism.  → Read more

Scrisorile noastre, scrisorile lor. Pateticii nostri, pateticii lor

Rogozanu scrie despre scrisoarea “intelectualilor” francezi, “Avant qu’il ne soit trop tard” , pentru sustinerea ‘candidatei sperantei’, ie. Ségolène Royal- “la candidate de l’espérance” (ce fel de speranta? “Une espérance à la fois sociale et écologique, éthique et démocratique, française et européenne, ne sacrifiant pas les conditions de vie et de travail à la modernisation économique.  → Read more

Roncea vs. Liiceanu & co

Iulian Comanescu posteaza ceva extrem de interesant pe blogul propriu.

Nu m-as mira ca multe din acuzele aduse lui Liiceanu (si altora din “grupul” sau) sa fie valide, dar din pacate cel care arunca piatra este tocmai bufonul Roncea, un zero barat al jurnalisticii, cu stilu-i binecunoscut (am mai vorbit despre gargaunii ‘mnealui si sunt sigur ca omul nostru e nerabdator sa se afle iarasi in centrul atentiei cat de curand).  → Read more

Mogulocaracatitza sau ‘Comanescu si politica’

O fi ‘mnealui analist “media” dar cum e nevoie de extrapolat la dimensiunea politica etc. (sine qua non daca vrei sa faci o analiza realista, in echilibru general), cum o da in bara. Stimate Iulian Comanescu, sa o luam simplu, cu primul pas, ca altfel devenim confuzi de-a binelea: de ce ar trebui ca Presedintele sa se ia la tranta cu “mogulii”, “oligarhii”, “mafiotii” si alte ‘grupuri de interese economice’, pana la urma (care exista si vor exista in orice democratie)?  → Read more

Buscu vs. TRU, arbitreaza Turcescu

“Luni seara, incepind cu ora 22.00, la emisiunea „100%“ de la Realitatea TV, moderata de Robert Turcescu, se vor afla fata in fata Doru Buscu si Traian Ungureanu.”


Nu as pierde treaba asta (mai ales ca vine dupa asta). Nu ma astept sa imi schimb deloc opinia formulata, cel putin in privinta lui TRU, dar ar putea fi totusi extrem de interesant (in particular, nu ar fi chiar uimitor sa il avem pe Base intervenind telefonic, i-a intrat in obicei…).  → Read more

Pe unde si-a mai varat coada Behemoth sau ‘Patriarhia romana si sculele diavolesti din hambarul CNSAS’

Chiar daca nu sunt intotdeauna de acord cu dumnealui, Mircea Dinescu este unic si de cele mai multe ori este mult deasupra celorlalti. Ia cititi-i ultima poveste,, despre pofta Preafericitului la sculele diavolesti din hambarul CNSAS. Bulgakov insusi l-ar felicita pe Dinescu pentru stil si inspiratie (vom reveni la Mikhail Bulgakov si dosarele de politie secreta ale Necuratului si cu alta ocazie…)!  → Read more

Don Quijote de la Londra si jurnalismul de companie

Trist, trist, foarte trist (extrem de trist din perspectiva personala). Traian Ungureanu devine ultra-defensiv si se autocaricaturizeaza. Articol scris “la cald” (fierbinte!) ca marea majoritate a articolelor recente ale dumnealui (daca nu a fost scris la cald, e mult mai grav; incerc din rasputeri sa ii gasesc circumstante atenuante…).  → Read more

Nude inspiration (with an application to Romania)

Since our Romanian mass-media (well, the ‘education’ department from Gandul) are launching a great moral offensive against nudity (public or academic nudity, to be exact), here’s some interesting material on nudity and (great) inspiration. Victor Hugo, Ernest Hemingway, D.H. Lawrence, Benjamin Franklin, Agatha Christie etc: pick your favourite (writer, not nude…).  → Read more