Don Quijote de la Londra si jurnalismul de companie

Trist, trist, foarte trist (extrem de trist din perspectiva personala). Traian Ungureanu devine ultra-defensiv si se autocaricaturizeaza. Articol scris “la cald” (fierbinte!) ca marea majoritate a articolelor recente ale dumnealui (daca nu a fost scris la cald, e mult mai grav; incerc din rasputeri sa ii gasesc circumstante atenuante…). Din pacate. Candva (demult, tare demult…) TRU era apreciat pentru obiectivitate, impartialitate si realism si mai putin pentru… declaratii de razboi impotriva morilor de vant. A ramas cu stilul si forma, dar fara continut. “Normalitatea de stat”- LOL (mai frate, si tocmai in UK vrei sa faci pledoarie pentru aceasta “normalitate” de stat?). Din tot motto-ul (existential!) al lui Ungureanu, “Cultul lui Basescu nu e ilegal si nu e cult. E campania pentru normalitatea de stat. Presedintele insusi o slujeste, abrupt si legal.”, doar “abrupt” are sens. Adica are dreptate pe ici pe colo si anume prin locurile esentiale…

Acestea fiind spuse, articolul lui Doru Buscu , care l-a scos din rabdari pe Don Quijote-le nostru, e mult sub nivelul contributiilor dumisale anterioare (vezi de exemplu aici). Nu era nevoie nici de ad hominem, nici de sarcasme redundante. Dar se pare ca trebuie sa cazi sau intr-o parte sau in alta, exista o lipsa acuta de coloana vertebrala in jurnalismul nostru (well, si in diplomatie, avand in vedere ca orice jurnalist cu ‘opinii monocolore’ ajunge ambasador la o adica- depinzand de cine are fraiele in mana si de cat de bine i-a fost cantat acestuia in struna- Buscu probabil e deja pe vreo lista sau biletel (roz, desigur) a celuilalt clown, Don Calin Popescu-Corleone…oops, scuze, Tariceanu…, desi nu l-am vazut inca “pupincurist”, sa folosesc expresia lui, in mod direct; a, nu, nu l-am uitat nici pe domn Voinescu la Washington- care l-a ridicat in slavi pe Base cat i-a stat in putere si care declara ca domn Plesu l-a binecuvantat… si preafericit deja ,epifanie, ce mai! (vezi PS-ul editorialului dumnealui, restul e copy-paste cu o nuanta autohtona))

Mai avem. Mai avem pana vom intelege ca cei care se erijeaza atat de vehement in slujitori ai “binelui”, declarand crunt razboi tuturor oportunistilor, nu sunt decat alti oportunisti ( nu stiu daca ar fi mai fericiti sa se stie acuzati de prostie, ar fi cealalta alternativa). Mai avem pana vom intelege ca jurnalistul nu are nevoie nici de “feciorie perpetua” (LOL- ia uite de ce se temea Ungureanu!), dar nici de prostitutie (selecta, ce e drept, vorbim de dama, ehem… jurnalist, de companie, ehem…de campanie). E mult mai simplu: e nevoie doar de coloana vertebrala intacta. Din pacate, generatia Ungurenilor si Voinestilor si-a fracturat coloana cam de mult timp. Domnilor (si doamnelor), cele mai sincere regrete: fractura dvs. de coloana nu mai e remediabila.
Share

4 thoughts on “Don Quijote de la Londra si jurnalismul de companie”

  1. Corect, dar sa ma repet (si sa-l traduc pe Larry Page in romana :-)), avem oameni in functii de decizie care "sa stie lucruri"? Nope, niet, nada. <BR/><BR/>Vezi tu, lumea e vazuta inca de multi (intre ei si oameni relativ inteligenti, dar pur si simplu imaturi, imi pare) ca grupul "oligarhilor" care vor sa acapareze tot si grupul intelectualilor care "apara societatea" (mult mai simplu sa le vezi

  2. A propos de grupurile de lobby, unul dintre lucrurile excelente pe care le-am vazut in aceeasi emisiune facuta de Liviu Mihaiu in care Basescu si Tariceanu au schimbat replici telefonice a fost exact faptul ca emisiunea a inceput prin a vorbi cash despre grupurile de lobby incercand sa clarifice conotatia data de Basescu "grupurilor de interese". Pentru ca, si asta incerca Liviu Mihaiu sa explice

  3. Mda, CM (caca-maca, adica). Another one bites the dust. Tot astazi mai sunt unii care totusi scriu cu sens: Rogozanu pe de o parte (binisor, dar sub ce a mai scris) si Antonesei pe de alta (surprinzator de bun, un om care intelege ca grupurile de lobby exista si vor exista). Ah, mai e unul care iarasi o da prin garduri, nimeni altul decat domn Baconsky cu "jihadul romanesc" (LOL: ia uite ce

  4. Giusto, giusto.<BR/><BR/>Astazi In Cotidianul e randul lui Ioan T. Morar. Nu putea si el sa ramana la treaba lui cu cartile la fel ca o gramada altii?:)))

Comments are closed.