Sondajul ANBCC este o initiativa excelenta. Mai putin excelent insa este felul in care a fost implementat (esantionul de populatie nu e reprezentativ, metodologia de analiza sociologica folosita e de pe timpul lui Pezvanti). Totusi niste rezultate interesante in pofida faptului ca inferenta statistica nu e posibila (deci trebuie interpretate doar ca indicatori):
– aproape jumatate din numarul celor intervievati (42% din 884 de persoane) s-au aratat “tematoare” referitor la integrarea in Uniunea Europeana. Se pare deci ca exista si la ora actuala o lipsa de dispersie a informatiei referitoare la integrare in Romania si oamenii pur si simplu speculeaza fara a avea cea mai mica idee despre ce inseamna a fi in UE. De aici rezulta ca asemenea initiative cum sunt aceste BCC-uri (Birouri de Consiliere pentru Cetateni) care ofera servicii gratuite de informare si consiliere in numeroase domenii, intre ele si cu referire la munca in UE, standarde UE etc, sunt extrem de binevenite (daca au si succes functional…). Autorii emit si ipoteza (din nou, nu putem vorbi de inferente statistice aici) ca rezistenta la “dificultatile” integrarii ar fi conditionata de studii, varsta si sex (astfel, clasa “obstructionistilor” privind integrarea in UE este in cea mai parte parte constituita din persoane cu varste peste 50 de ani, femei si pensionari- iar clasa celor mai putin “obstructionisti” din persoanele cu studii superioare si barbati).
– dupa cum era de asteptat- majoritatea studiilor internationale referitoare la fenomenul migratiei indica acest lucru- tarile preferate sunt cele in care se gaseste deja o comunitate mai mare de co-nationali si intre ele cele in care bariera lingvistica este cea mai mica. Astfel gasim Italia si Spania in topul tarilor preferate de emigrantii romani, urmate de Germania la destul de mare distanta si apoi de Ungaria, Franta, Marea Britanie, Austria, Portugalia si Irlanda (trebuie insa spus ca vorbim de doar 224 subiecti pentru Italia si evident mai putini pentru restul tarilor)
– desi au folosit o scala care nu se prea foloseste in literatura de specialitate moderna in ceea ce priveste fenomenul migratiei , raspunsurile principale ne-organizate in categorii au totusi sens; cele mai importante motive sunt, in ordine: un salariu mai bun, un nivel de trai mai ridicat, studii mai bune, plecarea in interes de serviciu, invatarea unei limbi straine. Autorii claseaza toate aceste motive pe scala lui Maslow ca “nevoia de stima”. E drept ca daca fortam interpretarea, “plecarea in interes de serviciu” si “invatarea unei limbi straine” pot fi clasate la “nevoia de stima”, dar deja trecem granitele procedeelor stiintifice pentru a face asta.
– sunt insa de acord cu autorii referitor la ordonarea preferintelor emigrantilor romani in UE strict pe scala lui Maslow: nevoia de stima primeaza, nevoia de siguranta e pe locul doi, nevoia de autoimplinire ar fi pe trei si nevoia sociala de afiliere si de dragoste pe patru. Cu alte cuvinte, daca am extrapola concluzia directa a raportului, romanii emigreaza in cea mai mare parte pentru ca nu sunt apreciati la valoarea lor in Romania. Si altii care doreau sa ne convinga ca romanii emigreaza pentru ca asa vor ei, s-au saturat ‘mnealor de Romania si mai vor sa schimbe atmosfera…
