Scurte comentarii pe marginea legii cultelor

Chiar foarte pe scurt si cu documentul in fata (Legea nr. 489/2006 publicata in Monitorul Oficial Partea I, nr 11/08.01.2007). E clar ca sunt pareri personale si ca invit si alte interpretari.

  • Totul in regula la Capitolul I, daca totul ar continua la fel chiar ai ajunge sa crezi ca Romania s-a transformat- deja!- in bine. Dar nu rade… citeste inainte…
  • Potentiale probleme incep sa apara la Capitolul II, Sectiunea I, ‘Relatiile dintre stat si culte’: Art. 9 alin. (1) declara, admirabil de altfel: “In Romania nu exista religie de stat; statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee“. Bun, pana aici, insa Art. 10, alin. (3) si (4) intra in conflict mai mult sau mai putin direct cu fraza citata mai sus. Art. 10 (3) spune “Statul promoveaza sprijinul acordat de cetateni cultelor prin deduceri din impozitele pe venit si incurajeaza sponsorizarile catre culte, in conditiile legii“. Avand in vedere neutralitatea asumata mai sus, formularea “incurajeaza sponsorizarile catre culte” este mult prea vaga si “in conditiile legii” nu imi spune clar ca asta se face doar in masura in care sunt incurajate orice alte sponsorizari catre orice alte asociatii a-religioase (tot aici banuiesc ca deducerile pe impozitele pe venit sunt aceleasi care se practica la sponsorizarea oricarei alte asociatii, altfel problema ar fi majora). Sa zicem ca e o problema de interpretare si ca in cadru legislativ aceeasi neutralitate este practicata… insa citeste inainte…
  • Dileme mai serioase apar la Art. 10 (4) unde se spune: “Statul sprijina, la cerere, prin contributii, in raport cu numarul credinciosilor cetateni romani si cu nevoile reale de subzistenta si activitate, salarizarea personalului clerical si neclerical apartinand cultelor recunoscute. Statul sprijina cu contributii in cuantum mai mare salarizarea personalului de cult al unitatilor de cult cu venituri reduse, in conditiile stabilite de lege“. Dupa mine alineatul asta intra in conflict direct cu Art 9 (1) reprodus mai sus: daca statul este neutru fata de orice credinta religioasa sau ideologie atee, de ce sprijina, prin contributii de la bugetul de stat, structuri religioase (alternativ, unde este continuarea logica in text- dar irationala economic per se, in context largit- , “in acelasi mod in care sprijina orice alte asociatii, areligioase)? De ce nu e suficient alineatul 1 de la Articolul 10, din acest punct de vedere, care spune clar: “Cultele pot stabili contributii din partea credinciosilor lor pentru sustinerea activitatilor pe care le desfasoara“. Conjectura: Textul legii a fost scris de de doua persoane, una cu cap si alta fara, sau, alternativ, de o persoana schizofrenica. Poate cineva dovedi contrariul? Be my guest.
  • Art 10 (alin. 5) continua prin “Nimeni nu poate fi constrans prin acte administrative sau prin alte metode sa contribuie la cheltuielile unui cult religios“. Si cu acordul cu contributiile directe din bugetul de stat de la Art 10 (4) cum ramane? “Contributiile” din bugetul de stat sunt cumva donatia membrilor Parlamentului care au aprobat o asemenea anomalie? Sau, in mod indirect, tot cetateanul (pacatos) pune mare parte din aceste contributii, chiar daca nu are de gand sa contribuie la cheltuielile vreunui cult religios (si chiar daca nu e taxat direct pe pacat). Food for thought.
  • Idem Art 10 (6): “Cultele recunoscute pot beneficia, la cerere, de sprijin material din partea statului, pentru cheltuielile privind functionarea unitatilor de cult, pentru reparatii si constructii noi, in raport cu numarul credinciosilor, conform ultimului recensamant, si cu nevoile reale” – iarasi contributii in “sprijin material”, suportat pana la urma de fiecare persoana, desi este clar ca nu toata lumea doreste asta (si e in flagrant conflict cu principiul neutralitatii enuntat in Art. 9 (1), ceea ce de altfel se aplica aproape in totalitate Articolului 10 )
  • Singurul alineat care are sens (caveat lector insa la dimensiunile sintagmei “servicii sociale”) in tot Art. 10, pe langa alin. 1 care a fost deja discutat, este alin (7), desi particula “si” nu isi are locul aici: “Statul sprijina activitatea cultelor recunoscute si in calitate de furnizori de servicii sociale“.
  • Art 11, vag cum ne-am obisnuit, stipuleaza: “Sprijinul statului consta si in acordarea de facilitati fiscale, in conditiile legii“. Daca neutralitatea fata de dimensiunea areligioasa, “in condiile legii”, se respecta, here we go. Daca nu, shit as before.
  • Art 13. este cel mai controversat dintre toate si s-au varsat deja rauri de cerneala in presa scrisa, in roblosfera si aiurea, pe tema asta. E vorba desigur de alineatul (2) al acestui articol care spune: “In Romania sunt interzise orice forme, mijloace, acte sau actiuni de defaimare si invrajbire religioasa, precum si ofensa publica adusa simbolurilor religioase“. Intre multele opinii, Lorand a scris (aplicat) despre asta pe blogul sau, Teodor Baconsky a scris mai mult despre substanta articolului, in Cotidianul. Comentariul lui Teodor Baconsky merita o analiza separata- e bine scris, in mare parte bine argumentat, si mai ales, cu stil- dar voi spune de la inceput ca sunt pe o pozitie diametral opusa parerii domnului Baconsky. Deocamdata voi spune ca titlul comentariului sau, “Funeraliile statului ateu” spune foarte mult si ma leg din nou de Art.9 (1) care asuma neutralitate intre religie si ateism, nu suprimarea uneia si/sau favorizarea alteia. Cine decide ce este “ofensa” adusa simbolurilor religioase? Unde tragi linia intre arta si blasfemie, sa luam doar primul strat? Chiar daca ar fi fi categorizata drept ofensa (nu am lamurit-o pe asta deloc), cand este ea “publica”? Daca domnul Baconsky si alte cateva mii se simt ofensati si restul populatiei nu, e sau nu e vorba de domeniul “public”? Domnul Baconsky si altii ca dumnealui au avut si au in continuare o influenta deosebita la nivel decizional in Romania si iata ca au trecut prin Parlament o lege care ne impinge- voalat -catre negurile Evului Mediu. Mai ramane sa il desemnam pe domnul Baconsky Sef Inchizitor si sa inceapa vanatoarea de vrajitoare. To be continued.
  • Alte potentiale probleme. Sectiunea a 2-a a Capitolului 10, ‘Recunoasterea calitatii de cult’, spune la Art 18 (a) ca pentru o asociatie religioasa care solicita recunoasterea calitatii de cult se cere “dovada ca este constituita legal si functioneaza neintrerupt pe teritoriul Romaniei ca asociatie religioasa de cel putin 12 ani“- desi domnul Baconsky vorbeste (in articolul din Cotidianul, de mai sus) pozitiv despre asta si da exemplul mai “aspru” al Austriei (20 de ani vechime, 0.2% populatie), problema care ramane nediscutata e favorizarea unor culte religioase vechi in dauna unora foarte noi, care ar cunoaste o popularitate imensa (mult peste nivelul de 0.1% din populatie, cum se cere la Art 19 (b)). Evident domnul Baconsky & co nu s-au nascut ieri si stiu ce fac, s-au gandit din timp sa lase pe din afara, de exemplu, cultul lui Sebi Buhai (cu popularitate in continua crestere). Bine lucrat, domnilor, felicitari, ati castigat prima batalie!
  • Mai departe: remarc faptul (iarasi vina persoanei cu doua fetze care a scris textul!) ca pe ici pe colo exista si ratiune in legea asta. De exemplu, Art. 29 (1) scrie “Cultele au dreptul exclusiv de a produce si valorifica obiectele si bunurile necesare activitatii de cult, in conditiile legii“. Remarcabil. In mod normal, asta ar trebui sa fie singurul lucru in care statul sa se amestece: sa asigure dreptul la proprietate si competitia, competitia intre culte in cazul de fata. Cetateanul este pana la urma liber sa aleaga, de ce ar vrea statul sa se amestece in promovarea “echitabilitatii” materiale intre culte (era parte din Art 10 (alin. 4))? Exista o piata a cultelor cum exista o piata pentru orice altceva si tot ce necesar e ca piata aceasta sa fie functionala. Legea cultelor are niste parti magistrale si niste parti de tot cacatul, iertata sa-mi fie expresia…
  • O parte sensibila este Sectiunea a 5-a din Capitolul II, ‘Invatamantul organizat de culte’. In general insa nu sunt formulari utopice, dar obscuritatea caracterizeaza inca mare parte din text. Nu mai intru in detalii ci discut doar doua alineate. La Art 32 (alin (4)) exista ‘fereastra de scapare’ : “La cerere, in situatia in care conducerea scolii nu poate asigura profesori de religie apartinand cultului din care fac parte elevii, acestia pot face dovada studierii religiei proprii cu atestat din partea cultului caruia ii apartin“. Bon, legislatorii nostri iau garantat faptul ca fiecare ar apartine unui cult (neutralitate, ce mai, amintiti-va Art. 9 (1) si… autorii schizofrenici) si deci, daca nu iti convine sa iei orele de religie (obligatorii, se intelege) ale majoritatii, poti veni cu “certificatul de acasa”. Aici e dilema si aici sper sa fi interpretat corect intentia autorilor drept ‘portita de scapare’ (desi nu ar fi nevoie de asta daca nu am avea autori cu dubla personalitate): daca de-acasa vii cu certificat ca esti in stadiu agnostic avansat si de maine esti pierdut pentru sufletele pure, e suficient sau ti se cere sa aduci certificat ca studiezi religia cu unul din cultele 1-18 din anexa legii? Alternativ, daca Tom Cruise (sau John Travolta sau jumate de Hollywood) trimite certificat ca studiezi scientologia cu el (nu e in setul 1-18, daca va puneti vreo intrebare in sensul asta) e ok sau Teoctist, Anania si Baconsky au alte idei? Intrebari.
  • Si in final, Art. 37, cu un singur alineat, spune: “Salarizarea personalului didactic si administrativ din unitatile de invatamant teologic neintegrate in invatamantul de stat se asigura de catre culte. La cererea cultelor, statul, prin Ministerul Culturii si Cultelor, poate asigura o contributie la salariu, proportional, in raport de numarul membrilor acestora. ” No further comments, am mai discutat despre asta si conflicte cu alte articole din aceeasi lege si la inceput. De ce nu adoptati metoda daneza (singura parte a fiscalitatii daneze cu care sunt de acord): adaugati la taxa pe venit si taxa aferenta cultului religios, astfel doar cei declarati membri ai cultului vor plati. Va spun eu de ce nu v-ati gandit la asta: in scurt timp tara asta ar numara mai mult de 22 milioane de atei. Mai putin barbile lungi si Seful Inchizitor.
Share