O initiativa de laudat: Orizonturi Deschise

Gabriel Istrate posteaza pe Ad Astra despre noul program de burse pentru masterate si doctorate, in afara, Orizonturi Deschise, al Fundatiei Dinu Patriciu. Dincolo de faptul ca multi il suspecteaza pe Dinu Patriciu de fel de fel de nereguli si foul play– unde raman neutru, in lipsa oricaror date empirice care sa sustina conjecturile si speculatiile, dar aceasta discutie e in afara scopului acestui post– asemenea initiative sunt mai mult decat binevenite si de apreciat (si evident au de-a face si cu strategii de imagine si chiar strategii business 100%– daca realizam ca asemenea sponsorizari se pot deduce din taxe). Ideal, as vedea o competitie in top 100 cei mai bogati romani in asemenea initiative. And then you show that you care…

Daca e ceva in care merita si trebuie investit, in Romania, din toate punctele de vedere, aceasta e educatia si posibilitatea educarii valorilor in centre de (reala) valoare din intreaga lume. Ar mai fi si cercetarea, deci e scop amplu de intreprinderi similare si acolo. In genere, investitii in educatie si cercetare ar fi de fapt de asteptat din partea oricarui antreprenor de succes, la noi. Nu pe baza morala sau de caritate, ci pur si simplu pe baza de strategie pe termen lung.

Evident cele de mai sus sunt scrise presupunand o functionalitate perfecta a mecanismului acordarii de burse, incepand de la selectia strict pe baza de merit (de preferat selectia facuta de comisii specializate, complet neutre) si pana la primirea sumei in timp util (ceea ce nu se intampla de exemplu, ori rareori in timp rezonabil si fara probleme, in cazul burselor oferite de universitatile noastre pentru vizite scurte ale studentilor/masteranzilor/doctoranzilor romani la universitati din afara: lucruri care se stiu foarte bine la noi). Ar mai fi poate de discutat si cuantumul identic al burselor- ar trebui diferentiat in functie de regiunea/universitatea unde candidatul ar fi admis (altfel, sa dau doar un cons, ai avea motivatii sa cauti doar locuri unde cuantumul de 15000 USD pe an ar fi suficient, ori asta ar putea fi suficient in unele tari europene, dar in nici un caz la universitati celebre din state, dar chiar si la cele din Londra, de exemplu); acelasi lucru vis-à-vis de numarul fix de 100 de burse, asta ar trebui variat in functie de numarul candidatilor cu adevarat meritorii, deci intr-un an ai putea avea 50 si in altul 200 etc. In ceea ce priveste conditia de intoarcere in Romania si, in caz ca nu, restituirea integrala a bursei, mi se pare fireasca, dar ar fi minunat ca Fundatia sa faca si un lobby acerb pentru acesti candidati, potential elite la intoarcere, pe piata muncii de la noi: ce nu vrem sa se intample e sa avem someri in Romania (ceea ce e echivalent cu a fi angajat intr-un job cu mult sub potentialul tau) cu, e.g. MBA-uri de la Wharton sau INSEAD. Deci motivatia trebuie urmarita si asigurata pana la capat. Dar, ceteris paribus, o initiativa de toata lauda. Ad majora!