Nu, nu am mancat fasole, asortata cu tzuica… Pe de alta parte totusi cred ca 1 decembrie este o ocazie speciala in care se pot face- cel putin in teorie- multe lucruri speciale si nu sunt neaparat atat de negativist cum este (deocamdata) Dan (critic da, insa de la critica la pesimism extrem si neincredere totala e ceva distanta). In consecinta am acceptat invitatia ambasadorului Romaniei la Copenhaga, Theodor Paleologu, si a sotiei dumnealui, Sarah Paleologu, la un concert de muzica clasica, urmat de o receptie, ambele in interiorul muzeului de arta Ny Carlsberg Glyptotek.
Pentru a nu lungi prea mult vorba, am doar impresii pozitive ex post: gazdele (domnul si doamna Paleologu) s-au ridicat mult deasupra asteptarilor, evenimentul nu a inclus nici un moment de pathos nationalist & co (Theodor Paleologu are stil si e foarte pragmatic din perspectiva aceasta), concertul a fost fantastic, am conversat cu romani interesanti, intre ei si o familie romano-daneza simpatica, foarte activa in blogosfera (m-au descoperit inainte sa ii intalnesc la 1 decembrie) si vinul servit a fost de calitate peste medie.
Concertul: un recital pentru violoncel si pian, compus din niste piese deosebite (selectii din Enescu, Bartok, Saint-Saens, Chopin, Rachmaninov, Popper: un meniu perfect pentru 1 decembrie!) si interpretare exceptionala din partea celor doi artisti invitati: Laura Buruiana si Viniciu Moroianu. Aveam a priori o preferinta pentru piesa din Rachmaninov (Vocaliza, op.34, nr.14), dar luand in considerare interpretarea “de zile mari” a Lebedei lui Saint-Saens si a Elfentanz-ului lui Popper (unde ar fi fost imposibil de trecut cu vederea vitalitatea si pasiunea Laurei Buruiana), as spune ca dupa concert le prefer pe acestea.
Putin despre Theodor Paleologu, gazda noastra la Copenhaga. Am intrat in contact cu Theodor Paleologu (mai bine zis, el m-a contactat pe mine acum cateva luni) in urma unui incident de care nu sunt deloc mandru si iata ca admit public faptul ca am avut o “cadere” cu ocazia respectiva (am mai scris despre ‘caderile’ surprinzatoare ale altora, niciodata despre ale mele…). Istoria pe scurt: pornind de la niste comentarii pe blog-ul lui Sorin Matei, pagini.com, pe marginea unor articole scrise de Theodor Paleologu in Ziua, am ajuns la extrapolari si speculatii nepermisibile, un quasi ad hominem pana la urma. Indiferent de opinia mea fata de articolele respective (care nu s-a schimbat desi admit ca un de gustibus poate fi pe undeva invocat), comentariile acelea au depasit categoric limita ratiunii (sa nu mai vorbim despre bunul simt). Fara sa intru in alte detalii, trebuie spus ca Theodor Paleologu a abordat mult mai calm problema decat ar fi fost justificat sa o faca, deci un plus categoric de partea sa (desi – sa nu ma dezmint- in traditia lui Onno Quist, personajul meu preferat din De Ontdekking van de Hemel, prefer sa fiu facut K.O. decat sa inregistrez doar dezacorduri minore, daca “adversarul” e in stare). In orice caz, pana la urma am ajuns sa purtam o discutie destul de lunga despre principii, pareri, realitati s.a.m.d. care pana la urma a avut consecinte pozitive, as spune, si cel putin eu am invatat cate ceva din comunicarea aceasta. Situatia curenta: pana in prezent am o parere foarte buna despre prestatia domnului Paleologu ca ambasador la Copenhaga si cred ca este genul de om deschis sugestiilor si ideilor bune, de care pana la urma diplomatia romana are mare nevoie. In plus cred ca este o persoana cu stil si cu un simt al umorului bine dezvoltat. Lucruri extrem de rare in ziua de astazi. Daca si-ar deschide un blog, presupun ca i-as urmari cu interes postarile (poate o sugestie? primul ambasador roman membru activ al blogosferei nu ar fi o idee rea, ba chiar dimpotriva, ar functiona strategic- sfat gratuit :-)).
Inchei cu o impresie in fuga despre Sarah Paleologu. Am ramas “speechless” pentru un moment cand, pregatit sa ma adresez dumneai in engleza/franceza, am realizat ca intelege si vorbeste romana la perfectie. Pentru o persoana fara legaturi anterioare cu Romania (din cate stiu), mi se pare formidabil. Sper sa am ocazia sa imi fac si o impresie despre soprana Sarah Paleologu, despre care aud pana acum doar zvonuri. Materializate in aprecieri superlative.
