Taxarea pacatelor (premaritale) ale romancelor

1. La o prima vedere, din perspectiva pur economica, ideea nu pare rea. Domnul Bratu stie dumnealui ce stie (nu ne jucam cu agentii divinitatii!) si calculeaza ca profitul direct acumulat in urma acestor taxe nu ar fi deloc neglijabil, ba dimpotriva. Din acest punct de vedere dumnealui pare mult mai mult un economist decat un preot, desi pe langa cei 50-300 de lei sunt sigur ca nu s-ar lacomi la o binecuvantare à la “copila draga, iertate sa-ti fie pacatele” (intervenind pe langa Cel de Sus in scopul acesta, desigur). Diabolic de eficient planul domnului economist amator Petrica Bratu! Dar sa trecem dincolo de prima vedere.
2. Domnul Bratu declara ca scopul masurii este ‘reducerea numarului cuplurilor care traiesc in pacat inainte de casatorie’. Sa presupunem deocamdata- vezi mai jos!- ca intr-adevar acesta ar fi echilibrul social cel mai eficient, deci ca intr-adevar criteriul de maximizare al utilitatii sociale este: cat mai putine cupluri care pacatuiesc inainte de casatorie. Va avea insa masura domnului Bratu rolul scontat? Exista un experiment economic foarte simpatic in Israel, unde parintilor care de obicei ajungeau tarziu sa-si ridice copiii de la gradinitele cu program prelungit, li s-a impus platirea unei amenzi (pe ora de intarziere), in incercarea de a-i determina sa vina dupa copii la timp. Care credeti ca a fost efectul? Nu doar ca parintii respectivi nu si-au modificat deloc comportamentul, dar au inceput sa intarzie mai des si pentru durate de timp si mai mari, iar in plus, un numar important din cei anterior ‘disciplinati’ au trecut pe aceeasi schema: intarzii si platesti amenda. Explicatia cercetatorilor a fost urmatoarea: taxa respectiva a avut scopul de a elimina problema ‘morala’ a parintilor de a-i tine pe angajatii gradinitelor peste program, ei putand acum sa se ‘revanseze’ si nici macar sa nu mai simta nevoia de scuze, platind amenda- pretul orelor suplimentare, din punctul lor de vedere. Care e legatura cu domnul Bratu si virginele din Valea Sarii? Ei bine, daca inaintea taxei ‘rochiei albe’ domnisoarele (credincioase) ar astepta eventual pana la mariaj pentru ca s-ar simti moral/religios/prin traditie constranse sa faca asta, o amenda de genul acesta ar putea dizolva complet aceste ‘constrangeri’, aceste dileme morale (mai ia in calcul si faptul ca viitorul mire ar putea face oferta de a plati taxa integral, deci nici influenta familiei miresei nu ar mai face doi bani). Deci ma tem ca efectul ar putea fi exact pe dos fata de ceea ce domnul Bratu ar dori- caveat lector!- ca preot, si presupunand ca e sincer in ceea ce declara. Desigur economistul Bratu inca ar avea de castigat- rochiile de mireasa se albastresc, profitul se multiplica, fondurile bisericii cresc, ba nici calea catre mitropolie nu mai pare atat de lunga…
3. Din pacate o prima distorsiune in eficienta (economica a) propunerii devine vizibila in momentul in care aplicam o analiza bazata pe conceptul de echilibru general, in care luam in calcul si eventualele efecte secundare din economie, pe care domnul Bratu- chiar presupunand ca are divinitatea pe post de consilier- pare a le ignora. Un asemenea efect indirect al impunerii taxei pe ‘pacatul anterior mariajului’ s-ar putea materializa prin cresterea numarului de casatorii, insotita insa de cresterea numarului de divorturi. Aceasta se intampla din doua motive: i). mariajul “la prima vedere” nu va avea aceeasi stabilitate precum casatoriile in care viitorii soti au avut timp sa se cunoasca si sa poata judeca daca relatia are sanse sa dureze indefinit; ii). din cauza motivatiei induse, aceste prime casatorii s-ar substitui practic complet perioadei “exploratorii” dinaintea casatoriei. Chiar daca divorturile per se nu ar constitui neaparat o problema sociala/economica (dar religioasa, da!), consecintele lor, cum ar fi eg. situatia copiilor cuplului in urma divortului, ex-post depresii care ar impiedica functionarea normala a individului in societate etc., nu ar fi tocmai pe placul Bisericii… Fara indoiala s-a remarcat ca efectul descris aici este contrar efectului descris in paragraful 2., deci in echilibru nu e sigur care dintre ele va domina, care va fi ‘efectul net’.
4. Mai departe. Analog rationamentului precedent, amenda rochiei albe ar putea pur si simplu reduce numarul de casatorii (si mai ales casatoriile religioase, dar nu vreau sa intram in prea multe detalii). Institutia mariajului isi pierde de altfel tot mai mult din relevanta si este inlocuita de contracte de convietuire pe termen nelimitat, trend foarte accentuat in Vest si deja cu ceva amploare si la noi. Daca Biserica doreste sa incetineasca o asemenea evolutie (nu discut aici pros si cons la asta), nu sunt sigur ca ar dori sa-l lase pe domnul Bratu sa elaboreze strategia necesara. Problema se poate formula astfel: care ar fi suma maxima pe care as fi de acord sa o platesc pentru ca domnul Bratu sa intervina mai Sus pentru iertarea pacatelor mele, suma peste care as decide sa traiesc in parteneriat, ignorand casatoria (alternativ, preferand doar casatoria civila) si sa-l scutesc pe domnul Bratu de inca o rugaciune si de 300 de RON… Ideea tine de conceptul elasticitatilor economice (dar am temerea ca l-am zapaci de tot pe domnul Bratu daca mai definim multe alte concepte). Din nou, se observa ca efectul din acest paragraf e contrar celui din paragraful 3. (si pe aceeasi directie cu cel din paragraful 2.); efectul net care rezulta va depinde de parametrii structurali, inclusiv de coeficientii de elasticitate de care vorbeam mai sus (parametri care ar putea fi diferiti in functie de regiune sau diferite perioade de timp etc). Asadar am stabilit pana acum ca rationamentul domnului Bratu are ceva probleme, ca sigur din punct de vedere religios (si functional!) preotul Bratu a incurcat cateva lucruri (cum ziceam, planuri diabolice) dar inca nu este clar ca propunerea sa nu ar fi eficienta din punct de vedere pur economic, mai ales daca efectul net s-ar traduce in profit. Iar pe mine problema economica ma arde aici, in primul rand- si nu neaparat pentru a-i retrage diploma de economist preotului Bratu…
5. Dilema majora (care in mod clar il dovedeste pe domnul Bratu un dilettante) apare insa de la bun inceput: domnul Bratu ignora principiul economiei de piata, al alegerii (economice) individuale, si nu doar la modul general (ceea ce e deja foarte problematic!- vezi ce ziceam despre Friedman si Free to Choose), dar in mod specific aici, in cazul ‘economiei cuplurilor’, al economiei relatiilor intime, pe care ar fi redundant ca vreun ‘decision-maker’ (entitatea care decide, eg. cea legislativa; am putea intelege Biserica in contextul de fata- daca e sa credem ca domnul Bratu are vreun suport intre colegii cu barbi lungi si daca domn Basescu le-ar mai da din fraie- neah, fortunately that is excluded…) sa incerce sa le reglementeze. Domnul Bratu nu realizeaza ca echilibrul obtinut prin alegerea libera a indivizilor (in cazul acesta cu focus pe mariaj) este ‘first best’ (cel mai bun cu putinta); ca interferenta, incercarea de a coordona piata in cazul de fata (si in cele mai multe cazuri), nu poate decat sa distorsioneze acest echilibru, din start cel mai eficient cu putinta pentru ca se bazeaza pe parametrii structurali ai comportamentul individual (i-as indica domnului Bratu referinte, lucrari stiintifice, care explica formal tot ce am descris mai sus- am insa anumite indoieli referitoare la utilitatea acestei intreprinderi…). Asta am lasat la o parte in paragraful 1. (presupunand, prin absurd, la momentul acela ca cel mai eficient echilibru ar fi identic cu cel din mintea domnului Bratu- s-a vazut din analiza pana la acest punct ca nici asa nu il scoatem pe domn Bratu analist economic) : cine, ce entitate, e in masura de a decide mai bine decat indivizii insisi cand e momentul pentru ca ei (in contextul de fata) sa isi inceapa activitatea sexuala, daca ar trebui sa astepte pana la casatorie s.a.m.d, cine poate obtine solutia eficienta si omogena pentru toata lumea, ignorand eterogenitatea inerenta a indivizilor etc. (apropos, ma indoiesc profund ca domnul Bratu ar dori pe undeva sa sugereze ca majoritatea indivizilor nu sunt capabili, intelectual, sa faca alegerea care le maximizeaza utilitatea- daca asa este, poate ar trebui sa inceapa prin a impartasi lumii gandurile sale in mijlocul carciumii din Valea Sarii… as fi interesat daca ar fi aclamat). Un aspect concret si simplu de inteles pentru enoriasii din Valea Sarii: daca viitorul sot nu are a priori nimic impotriva rochiei de mireasa albastre a viitoarei sotii, cum ar putea Petrica Bratu (sau Biserica sau Satul sau Statul s.a.m.d. ) sa imbunateasca acest echilibru, echilibru rezultat in urma deciziei (informate! aici nu poate fi vorba de asimetrii informatiile- exceptand cazul in care mirele e prea gheorghe sau mireasa prea maria) libere, a doi indivizi cu capacitate de discernamant (o alta chestiune care insa e in afara discutiei prezente ar fi de ce e vorba doar de doi actori, vezi si excelenta argumentatie economica a lui Gary Becker pro poligamie). Reprezentantii Bisericii ar face bine sa inteleaga ca amestecul direct in functionarea pietei, incercarea de alterare a echilibrului necoordonat din societate, sigur nu le va aduce gratia divina, ba dimpotriva are toate sansele de a induce opozitie feroce fata de statutul lor acceptat in prezent…
6. Alte probleme cu initiativa Bratu. Nu am insistat pe, si amintesc aici doar in treacat, alte posibile efecte distorsionante (deloc mai putin importante decat cele deja descrise) care, idem mai sus, nu au aparut precizate in epifania domnului Bratu, cum ar fi: efectul propunerii de taxare doar a viitoarei neveste in loc de amendarea simetrica, if at all, a ambilor soti (si asta bate dincolo de misoginismul de altfel celebru al Bisericii noastre si de aiurea, catre consecinte care tin de eficienta, mai mult decat de echitate); distorsiunea care ar fi creata in numarul casatoriilor din diferite segmente ale distributiei veniturilor in populatie (cu posibila reducere drastica a mariajelor in cazul persoanelor cu venituri mici), care, coroborata cu ideea precedenta, ar putea conduce la un efect mult disproportionat asupra femeilor cu venituri mici; efectul creat in randul barbatilor cu venituri mici care ar pierde multe sanse de a se casatori (indiferent de cat de intunecata ar fi rochia miresei) pentru ca nu ar putea plati ‘amenda’ acesteia, iar femeia ar prefera, strategic desigur, barbatii cu venituri mari in scopul casatoriei (sa nu-mi spuneti ca asta nu e diferit de realitatea curenta!). Si asa mai departe.

Ce putem conclude, in baza celor de mai sus? a. domnul Bratu ar face bine sa se tina de preotie si sa lase propunerile de natura fiscala pe seama celor care se pricep la asta (ceea ce nu este – pana la urma- decat implicatia unui alt principiu esential in economie: teoria avantajului comparativ); b. domnul Bratu ar face bine sa se perfectioneze in meseria domniei sale si, in particular, sa-si aminteasca pe cine slujeste, pentru ca pare foarte tentat de pacturi cu Opozitia divina (si stiti dvs. cum e: lasciate ogni speranze, voi ch’ entrate!); c. domnul Bratu ar trebui sa pregateasca raspunsul la urmatoarea intrebare, pe care ar primi-o sigur ca invitat in show-ul Colbert Report de Romania: Ce doreste sa maximize domnul Petrica Bratu? Cu urmatoarele 4 variante posibile: nefericirea enoriasilor; nefericirea Bisericii din care face parte; imaginea de lume primitiva a Romaniei in strainatate; sansele sale de a castiga concursul “best Romanian clown” (la care s-a inscris pana acum domnul Roncea, dar lista ramane deschisa).