S-a scris deja foarte mult in presa (si in blogosfera…) despre raportul Tismaneanu, cuvantarea lui Basescu, circul lui Vadim & co s.a.m.d. Din ce am am apucat sa citesc in fuga (ramane desigur sa parcurg intregul raport- continutul acestuia fiind categoric cel mai important- si nu condamnarea per se pronuntata de Traian Basescu), de departe cel mai bine scris articol pe marginea evenimentelor din context mi s-a parut Conjuratia imbecilor, scris de Doru Buscu, in Cotidianul. Practic nu exista nici un fragment din acest articol cu care sa nu fiu de acord. Cateva pasaje excelente, numai bune de diseminat in blogosfera:
“Povestea comunismului nu s-a sfirsit insa aici, fiindca chimia lui complicata inca produce reactii. Avem cadavrul si cosciugul, dar tribul orfanilor ia de buna promisiunea fantomei. Vadim nu e un nebun solitar, ci simptomul unei haite. Un fir vizibil, inmuiat in trecut, leaga solidar o intreaga comunitate de mutanti. Copiii institutionalizati ai socialismului nostalgic, adoptati neatent de anii ‘90, si-au pastrat intact genotipul chiar daca au facut democratia la seral. Reteaua lor redevine activa ori de cite ori discursul anticomunist se radicalizeaza.Cind pericolul e anuntat prin trimbita secreta, conjuratii sar din amorteala si redevin avocatii absurdului, deloc jenati ca logica lor a facut burta pe la cantina partidului.”
“Inventarul acestei conjuratii retardate e vast si ar cere poate o noua Comisie Tismaneanu. Modelele exemplare stralucesc insa zi de zi si dau predicate retelei din profunzime. Ele sint idolii Romaniei indelung prostite, maglavitii expirati ai saraciei cu duhul. Iar cirdasia cu trecutul se dovedeste inca rentabila: creditul electoral cu buletinul se bizuie pe imbecilii sai.”
