Noii cetateni ai Respublicii Literaria

Intr-adevar, Marsul pentru Stiinta este—sau ar trebui, in mod ideal, sa fie—mai degraba o sarbatorire, o celebratie a Stiintei decat o manifestatie *contra* ceva, un protest, un veto;  si nu este nici in principal despre politicieni, nici despre administratie, si nici macar, sau exclusiv, despre oamenii de stiinta… Este de fapt despre rolul pe care stiinta il joaca in viata de zi cu zi, in cotidian, pentru fiecare dintre noi. Prin asemenea manifestari populare pentru sprijinirea Stiintei de fapt vrem sa atragem atentia, inter alia, asupra faptului ca Om de Stiinta adevarat inseamna in primul rand cineva care nu crede in informatia fara probe, care este critic fata de concluzii fara argumente suficiente, cineva care are, din start, in setul de caracteristici primordiale, acel “scepticism sanatos”, sa ii dau o eticheta. Aceasta este conditia necesara, atributul sine qua non al oricarui aspirant-Cercetator Stiintific, si de fapt al tuturor celor carora descoperirea stiintifica nu le ramane indiferenta (pentru mine e o caracteristica primara a speciei homo sapiens, de altfel…). Iar aici, atat eu, cat si multi altii dintre colegii mei, credem ca foarte multi din cei din afara academe-ului universitar (sau a variatelor institutii de cercetare), fara neaparat o pregatire foarte specifica, fara studii inalte intr-o disciplina sau alta, indeplinesc de fapt aceasta caracteristica, sunt de fapt cvasi-calificati cetateni ai “Respublicii Literaria” (cum aceasta comunitate a practicantilor—dar si a foarte pasionatilor nu neaparat practicanti—de stiinta incepuse sa se autodenumeasca in secolele XVII si XVIII, in Europa si America).  Acest tip de manisfestatie practic vrea in primul rand sa le aminteasca oamenilor obisnuiti, multimii in ansamblu, tuturor, de acest lucru…

In acelasi timp, desigur, mai ales avand in vedere recentele triumfuri ale superficialitatii, prostiei si trufiei politice in multe zone unde chiar nu ne asteptam la asa ceva…, un Mars pentru Stiinta este de fapt o manifestatie pentru *a apara* aceste valori la nivel global, pentru a spune ferm si raspicat ca nu pot fi calcate in picioare sau ciuntite, inghiontite, impiedicate, intr-un fel sau altul exercitarea libertatii de investigatie stiintifica, curiozitatea umana in general, spiritul rational critic, dezbaterile informate si civilizate.

Avand o experienta de cercetator in Stiintele Economice in deja destul de multe locuri in afara tarii, as putea spune ca asemenea manifestatii, chiar daca nu intotdeauna la o asemenea scara globala, sunt mai degraba regula decat exceptia—iar din pacate, dupa informatiile mele, in Romania aceasta se practica deocamdata mult prea putin. In diverse universitati si institutii din Olanda, Anglia, Danemarca, SUA, Suedia, Italia sau Portugalia am asistat sau chiar participat de multe ori la diverse, multiple, evenimente, de cele mai multe ori organizate la nivelul universitatilor, dar uneori si la nivel de oras sau chiar regional/ national, de publicizare a stiintei pentru o audienta mai larga, de diseminare nu doar a rezultatelor stiintifice dar si a metodologiei stiintifice sau a acelui “mindset” al omului de stiinta, pentru societatea larga– de interactiune deschisa cu societatea. Si evident, ne dorim implicarea societatii, ne dorim opinia societatii, dorim ca societatea sa fie informata despre ceea ce facem, sa impartasim si altora din bucuria aceasta, din satisfactia aceasta de a face cercetare stiintifica. Nu este un sentiment specific unei singure stiinte/ domeniu, dimpotriva, aceasta bucurie de a cerceta cred ca ne uneste pe toti cei care ne indeletnicim, sa zic asa, cu stiinta zi de zi. Nu cred ca mai trebuie sa adaug ca o ierarhie corecta, obiectiva a valorilor stiintifice (si nu doar a celor stiintifice!) tine si ea de aceasta *informare*, cat mai frecventa si completa, si cat mai interactiva, a societatii despre ce se intampla in stiinta, care sunt ultimele realizari in diverse domenii, dar si care sunt problemele pe care cercetatorii stiintifici le intampina, s.a.m.d. In cele din urma, urmarim desigur realizarea acelei relatii de echivalenta, si nu doar de implicatie intr-o directie sau in cealalta, sau si mai grav, de non-relatie, intre “ce poate societatea face pentru progresul stiintific” si “ce poate face stiinta pentru progresul societal”.