Despre universuri paralele in evaluarea performantei in cercetare economica, in Adevarul

Remus Florescu de la Adevarul a publicat recent un excelent articol pe marginea concluziilor studiuluiDemotivarea performantei: cazul criteriilor nationale de evaluare a cercetarii in Stiintele Economice din Romaniastudiu realizat in decembrie anul trecut impreuna cu Cristian Litan si Gheorghe Silaghi, si pe care il puteti accesa public in format articol PDF, format blog (incluzand comentarii si reactii la comentarii), format (sectiune de) raport mai amplu TT-G3A publicat in Revista de Politica Stiintei si Scientometrie, format rezumat in engleza, sau format scurta prezentare la recent incheiata conferinta ERMAS 2016 de la Timisoara. Partea din interviul cu mine inclusa in articolul publicat in Adevarul a fost limitata de spatiul disponibil in ziar: adaug mai jos cele cateva intrebari si raspunsuri suplimentare*. Comentarii pe intregul interviu sunt binevenite tot aici.

*UPDATE 25-09-2016: se pare ca si aceasta a 2-a parte a interviului a aparut publicata (in data de 23 septembrie 2016) in Adevarul. Neavand timp sa reactionez la comentarii si pe site-ul ziarului (sau in oricare alte parti), invit in continuare comentariile care isi doresc reactii aici pe Blog (privind orice aspecte atinse in ambele parti publicate ale interviului).

RF: Spune-mi ce trebuie făcut de Ministerul Educației și Cercetarii pentru a rezolva aceasta problema?

Unele lucruri trebuie facute de MEdC si altele sunt si trebuie sa fie la nivel descentralizat, al universitatilor si institutiilor in cauza. Un lucru pe jumatate bun facut recent este cel de a avea romani recunoscuti din afara in selectia comitetelor CNATDCU, in toate disciplinele (in principal meritul fiind de fapt al asociatiei de cercetatori Ad Astra, care i-a propus pe acesti “selectori” externi). Am zis pe « jumatate bun » pentru ca degeaba, in cazul Economicelor, il numesti tu selector pe Nicolae Bogdan Garleanu, profesor plin la UC Berkeley, economist super cunoscut si de top mondial pe subdisciplina sa, decis in altruismul sau sa contribuie pe cat poate la progresul cercetarii economice din Romania, cand ceilalti selectori ai noului CNATDCU pe Economie sunt persoane fara vreo contributie semnificativa in cercetare, dar avand in schimb contributii remarcabile la a aduce sistemul in starea dizgratioasa in care se afla actualmente (vorbim pana la urma de aberatiile de reguli actuale CNATDCU pe Economie!), si cand rezultatul final se decide prin vot majoritar… Un lucru doar «pe jumatate bun » este prin implicatie « pe jumatate prost » si in Romania jumatatea proasta ajunge inca prea usor la pupitrele de decizie. Dar trecand la ce trebuie facut, MEdC ar trebui sa lase lucrurile facute « original » la o parte si sa adapteze ceea ce se intampla in afara Romaniei. Incercari au fost facute anterior, sub ministri gen Miclea sau Funeriu, dar si acolo, partial din cauza rezistentei sistemului, doar pe jumatate, sau chiar doar pe sfert. Consultarea unor experti externi, gen laureati Nobel sau profesori la universitati de varf din ierarhia mondiala, ar trebui sa se intample (este ceva practicat in tarile Europei nordice de exemplu, atat la nivel de minister, cat si la nivel de universitati). Apoi, un exemplu putin mai tehnic, pentru concretizare: a folosi pentru evaluare/ promovare o clasificare a revistelor stiintifice (strict) in baza indicatorului Impact Factor (IF) pur nu e inspirata- in lumea civilizata se foloseste in locul IF criteriul Article Influence Score (AIS) care, intre altele, ia in consideratie unde si de catre cine sunt citate toate articolele din jurnalele respective. In Economie ierarhia bazata pe AIS ar aloca scoruri de doar epsilon peste 0 unor reviste romanesti precum Amfiteatru Economic (de care efectiv nici nu auzisem pana cand colegii mei din Romania mi-au trimis niste “mostre”), pe care va sfatuiesc sa o cititi doar cand doriti sa radeti, sa plangeti, sau sa radeti pana cand plangeti… Dar dincolo de criterii si ierarhii mai mult sau mai putin rigide, si niciodata perfecte, ministerul si universitatile trebuie sa copieze, pur si simplu, buna practica internationala. Aceasta exista in diferite forme, desigur. Setati-va deci unde anume vreti sa ajungeti, probabil deocamdata nu neaparat in top 100, dar macar in top 300, 500: vedeti, intrebati, consultati lumea referitor la ce au facut acele universitati si institutii, acele departamente cu istorii de succes in domeniul Economicelor, sa ma intorc la subiectul concret. S-a reinventat de prea multe ori roata la noi… si vehiculul cercetarii romanesti, cu totul si cu totul “original”,  inca nu s-a urnit, cel putin in Economie (mi s-a atras atentia de la colegi din alte discipline ca situatia e mult mai buna in alte stiinte practicate in tara: adevarat, dar exista variatie mare, in unele situatia fiind doar epsilon peste dezastrul din Economice).

RF: Sa traducem un pic rezultatul studiului: dacă profesorii români (dar si conferentiarii, lectorii etc) au ajuns la acest grad printr-un sistem de criterii viciate să le spunem, cum crezi tu că se reflectă acest lucru asupra “produsului finit” – studenții?

Aceasta este cea mai tragica parte: sistemul acesta demotiveaza de fapt performanta in general, atat cea a generatiilor viitoare de cadre didactice/ cercetatori, cat si cea a studentilor. Ce poti invata, ca student la Economie, de la un cadru didactic care nu a publicat in toata cariera sa in nici una din sutele de reviste economice din fluxul principal al cercetarii? Ce exemplu poate sa iti dea un conducator de doctorat al carui output de cercetare e invizibil la nivel international ? Iar ca side-effect, ce poate face un asemenea profesor de economie fara vreo realizare stiintifica, in pozitii cheie de implementare a politicilor economice? Multi dintre profesorii autohtoni care nu ar primi nici un post de postdoctorand in strainatate, studiati in lucrarea noastra, au asemenea functii la ora asta, aparent obtinute/ justificate pur si simplu in baza faptului ca ar fi « profesori de economie ». In interiorul Romaniei actuale un « profesor de economie », sa nu mai vorbim de “doctor in economie”,  nu mai inseamna insa, din pacate, nimic: iar cei care vor sa demonstreze ca nu e asa, ar fi bine sa ia pozitie impotriva fraudei, impotriva promovarii si impunerii pseudo-valorii stiintifice, pana cand nu vor fi complet marginalizati. Din afara tarii, sustinem oricand asemenea demersuri, am vrea sa citim mai multe scrisori deschise de “J’accuse” de la cercetatori avand atat bunul-simt, cat si simtul realitatii, din interiorul tarii. Prin conferintele ERMAS dorim, de exemplu, sa ii atragem si sa ii promovam pe acei economisti din interiorul Romaniei care pot si vor sa faca cercetare, in adevaratul sens al cuvantului: am intalnit deja pe cativa dintre ei in editiile de pana acum ale conferintei. Ei stiu ca e greu, ca nu facem si nu vom face niciodata compromisuri, dar au sprijinul nostru total. Unii dintre noi chiar vrem, sa parafrazez un citat al mult-regretatului Solomon Marcus, sa redam romanilor “curajul, capacitatea si vointa de a intra in jocul planetar al valorilor stiintifice”, si asta chiar cu opozitia indarjita a unor elemente distructive, aflate doar in trecere prin academe-ul din Romania.

RF: Vorbeai ca la dezbatere discuțiile au fost aprinse? Care au fost cele doua “tabere” si ce sustinea fiecare?

Cred ca am fost inteles gresit aici. Dezbaterile le facem noi, “ceilalti” nu dezbat niciodata. Ei tac si fac. Trebuie sa recunosc ca la capitolul eficienta sunt peste noi, cel putin pana acum. Dar, sa inchei tot cu un proverb, « Cine rade la urma, rade mai bine… ». Unii dintre noi chiar nu ne-am saturat de Romania.

 

Share

24 thoughts on “Despre universuri paralele in evaluarea performantei in cercetare economica, in Adevarul”

  1. bravo! macar tot la cate-un an ii mustruiulesti bine pe banditii astia in public.
    nu stiu de ce nu s-au autosesizat pana acum, ca doar textu vostlru ii vechi. dar tot bine-i!

    ma amagisem ca scapam de trump pana revin in state dupa vacanta.

    1. Tnx & welcome back. Da, unele lucruri se misca mai incet, dar important e ca se misca. 🙂
      PS. Good luck, vis-à-vis de Trump…

  2. Salut.
    Partea asta nepublicata a interviului imi pare mult mai importanta decat prima, pentru ca vorbeste de solutii si efecte, si lucruri de care aflu in premiera. Nu stiam de exemplu de partea cu selectia CNATDCU.

    1. Nu a fost foarte publicizata toata treaba, dar totul a fost public, pe site-ul MEdC si in parte a presei (scurtele mele reactii din preajma evenimentului sunt aici: ex ante si respectiv ex post). Apare mai bine ca in trecut, dar tot departe de potential sau ideal.

  3. Stimate domnule Buhai,
    Este de necrezut ce a ajuns tara asta, cata incompetenta putem avea inclusiv in educatie si cercetare, si asta in pofida faptului ca suntem in Uniunea Europene de aproape 10 ani! Am avea mare nevoie ca dumneavoastra si colegii dumneavoastra sa va intoarceti in tara, sa transmiteti tinerilor economisti cunostinte de valoare si sa faceti cercetare de top, dar iata ca bastinasii au avut grija sa va inchida usa in nas si sa se baricadeze in spatele ei. Eu cred deja cu tarie ca avem nevoie de universitati si institutii private, care sa functioneze strict in baza standardelor internationale despre care ati scris, si efectiv sa inlocuiasca aceste bastioane ale incompetentei.

    1. Bine ati revenit.
      Am mai discutat si aici pe Blog si in alte locuri despre alte tipuri de entitati, de exemplu un eventual Institut de cercetare sub egida BNR, decuplat de la sistemul public existent– la care ati agreat si ati sugerat, complementar, optiunea de crowdfunding. Dar sa revin: in principiu, un institut 100% privat care se angajeaza sa functioneze doar in baza standardelor internationale (si mai bine: a celor de excelenta in cercetare) ar fi binevenit, dar nu pare atat de simplu de implementat in viitorul apropiat, cum iarasi am mai discutat tot pe acest Blog (al doilea punct).
      Ma bucur intr-un fel ca toate temele acestea revin, deci vor trebui discutate/ analizate mai in detaliu.

      1. Va salut din nou, domnule Buhai!
        Am vazut ca a fost publicata si partea aceasta interviului in Adevarul si a atras reactii de toate tipurile Romanicii…Nu stiu daca le urmariti, am mai comentat si eu. In orice caz ati anticipat corect ca temele acestea revin!Se pare ca nu doar eu ma gandesc la solutia institutiilor private.
        Daca dumneavoastra si colegi din diaspora ne organizati poate totusi strangem niste companii dispuse sa sponsorizeze un institut de cercetare si pregatire universitara de excelenta in economie!

        1. Salutari din nou si merci pentru interesul sustinut!
          Cum ziceam si anterior, nu ca as fi impotriva sau as incerca sa descurajez un asemenea demers, dar ar fi foarte dificil (experienta din alte tari confirma asta, si vorbim de tari unde situatia din start e infinit mai buna in privinta sistemului de invatamant superior; universitati pur private nu apar atat de usor si de obicei e vorba mai mult de donatii uriase– e.g. “endowments”– pentru extinderea/ imbunatatirea unor structuri existente, deja functionale; asta nu inseamna, bineinteles, ca ar fi imposibil). Ceva cu sanse mai mari de reusita (dar aici ar fi vorba de cercetare si invatamant post-universitar, deci doar cicluri doctorale si postdoctorale) ar fi infiintarea unui institut sub egida BNR, cum am mai scris si cu alta ocazie (de fapt ma repet, vedeti si in raspunsul meu la comentariul anterior pe care l-ati lasat aici), care ar putea continua, de ce nu, sa se dezvolte mai tarziu intr/un fel de parteneriat public-privat. Dar aici e doar o schita si oricum fara interesul BNR manifestat pana acum, conditiile initiale nu sunt indeplinite…
          DAR una nu o exclude pe cealalta, sistemul de universitati publice tot poate– si trebuie!– sa fie reformat. Cred ca se mai poate lucra pe asta.
          PS. Nu am din pacate timp sa urmaresc comentarii in ziare si in alte parti (nu ma mira prezenta unor detractori intre comentatori, nu este prima data, dar e complet irelevant pentru orice scop pragmatic…), dar, cum m-am mai angajat, voi raspunde in timp util comentariilor care vor fi lasate aici pe Blog. Cine chiar doreste sa dialogheze, va gasi deci unde sa lase comentarii la care sa primeasca reactii…

          1. Stimate domnule Buhai,
            Sigur ca aveti dreptate, dar ce nu este dificil in tara noastra?..Acord ca trebui mers si pe o directia sistemului privat si pe cea a reformei sistemului public. Aveti adresa mea de email daca si cind credeti ca pot ajuta cu ceva.
            p.s. Aveti mare dreptate si la comentariile pe forumuri si nu doar din cauza detractorilor anonimi, care la dumneavoastra par totusi in minoritate. Dar ieri am avut de exemplu niste comentarii sterse de moderatorii forumului de comentarii de pe Adevarul fara nici o explicatie! Nu va faceti iluzii ca presa ar fi peste nivelul Romanicii!!

          2. Ok, in masura timpului voi mai reveni pe subiectul privat-public ca organizare a invatamantului superior in Econ.
            In rest: nu am idee despre ce ar putea fi vorba, dar… nu va mai pierdeti timpul pe forumuri de ziare; nu va critic mai mult decat prin a va atrage atentia ca asta ar insemna costuri de oportunitate foarte mici… 😉

  4. Ba, maestre..Pa cuvant de-ti mai torn io vreun detz de palinca cand ne-om larevedea! Pai ashe om esti, carele treci p’acas’ si nu zici un serus, ma?!Si iaca deschid si io ziaru’ si te vad mare Buhai acolo, deschid tembelizoru’ si te vad dincolo, deschid internetu’ si-mi umpli tat feisbuku’ ! Pai iar’ faceai rascoala singur singurel si far’ de pretenii tai, ma? Ma, Buhai! Fara oaste te-or bate turcii nosti oricit oi fi tu de iscuit, fecior! Aiestia-s cita frunza si iarba, nu se termina veci! Tu crezi ca turcii inteleg limba voastra academica? Ntz ntz!!!

    1. Salut Nenicule,
      Raspuns scurt: scuze, lipsa de timp… Raspunsul lung daca mai comunici din cand in cand pe email si/sau twitter, eu nefiind pe “feisbuk” 🙂
      PS. implici ca ai trecut de la Antena 3 la Digi24? e un progres! 😄

  5. FELICITARI!
    Ca student gasesc din nou ca aveti absoluta dreptate. Noi studentii econmisti suferim cel mai mult!Mi-a ajuns o perioada in strainatate sa vad ca tot ce invatam acasa este balast!Cred ca asta e normal cand cei care ne invata sunt vajnici metalurgisti.
    L-am vazut si pe Patraru pe DIGI despre articolul din Adevarul si lucrarea dumneavoastra: MARFA! Rad cu lacrimi si acum.

    1. Merci, Mircea. Foarte bine daca ai reusit un exchange sa vezi diferenta. Ar fi bine ca multi dintre voi sa aveti posibilitatea asta. “Exposure”-ul conteaza enorm. Cat despre featuring-ul temei in emisiunea Starea Natiei, l-am vazut pe Patraru pentru prima data (nefiind in Romania, urmaresc prea putin programele autohtone de televiziune; stiam doar din auzite de emisiune), dar a fost foarte creativ, intr-adevar. 😄

  6. Sunt tare de acord cu dumneavoastra,
    dar si tare va rog sa ma scuzati
    daca imi permit sa observ ca materialul din Adevarul promoveaza niste basme care nu au cum sa va ajute in demersul pentru introducerea unor standarde de evaluare internationale a cercetarii. Este Florin Bilbiie “sansa Romaniei la Nobel” conform acelor
    standarde de care vorbiti dumneavoastra si colegii dumneavoastra in lucrarea prezentata la ERMAS?

    1. Aveti dreptate: acolo probabil a fost o exprimare neinspirata a jurnalistului (Remus Florescu), care nu a facut insa decat sa preia intr-adevar niste “basme” din partea unui profesor autohton de la ASE (de fapt asta apare mentionat in text, cu toate ca probabil trebuia subliniat mult mai mult), care nu are deloc expertiza necesara sa afirme asa ceva si probabil nici nu realizeaza asta…

      Dar v-as indemna sa treceti peste acest mic neajuns in textul din Adevarul, pentru ca nu era decat o metafora pentru ideea principala, cum oricine ar fi putut sa realizeze: Florin Bilbiie, ca si altii dintre romanii participanti la ERMAS (si mai mult: cei fosti keynote sau cei din comitetele stiintifice ERMAS), sunt oameni deja relativ bine cunoscuti pe felia lor din disciplina la nivel global, respectati intre ‘peers’, si deja avand cateva publicatii majore, foarte bine citate etc– desi se afla doar la inceput sau mijloc de cariera deocamdata (inca un motiv pentru care orice pronostic relativ la premii Nobel si alte recunoasteri nu sunt doar hazardate, sunt de fapt infantile…). Meritele lor in cercetare sunt astfel evidente si– intr-adevar– nu e deloc nevoie de exagerari de nici un fel. Sper ca v-am raspuns la intrebare.

      1. Mai mult decat atat, stimati juni economisti de top din strainatate: cu jumatate de gura profesorashii nostri va dau Nobelul deja, iar cu cealalta jumatate va injura in loc sa va atraga pe posturi sa ii invatati si pe ei lucruri de baza. Caragiale este Dumnezeul universului nostru paralel!

      2. Multumesc de raspuns.
        De acord cu dumneavoastra, dar raman la parerea ca mesajul pe care il transmiteti ar putea ajunge diluat la destinatie cand este astfel “prelucrat” de intermediarii din presa.

        1. Am mai discutat si cu alta ocazie despre necesitatea intermediarilor din presa… fara ei am ramane sa ne citim noi intre noi. Da, sunt unele scapari (sunt de fapt mai multe, chiar si in acest text, pe langa cea discutata; e.g., lumea din afara academe-ului economic se gandeste la ierarhii generale de universitati, gen top Shanghai general etc; in domeniul economic acestea pot fi corelate sau nu cu cele generale–care oricum spun foarte putin relativ la topurile per disciplina, etc), dar speranta este ca ele vor ramane marginale si ca si jurnalistii invata din asta. Pana la urma e nevoie de training si in jurnalism si prin interactiunea noastra mai frecventa cu ei asta s-ar putea realiza.

  7. Stimate Domnule Buhai,

    Felicitari, ati pus mai multe puncte pe i! Nu este un secret nici in interiorul universitatile noastre ca in Economie lumea nu prea le are cu cercetarea, desi multi colegi economisti cumuleaza functii de conducere si ne dau lectii pe linie administrativa. Dumneavoastra faceti la un moment dat observatia ca lucrurile stau mai bine in alte stiinte din Romania: eu va spun ca stau atat de bine oriunde in afara Stiintelor Economice incat bucurosi ne-am scapa de Economie si am inainta binisor in ierarhiile mondiale! Iubitii nostri colegi economisti ne trag de fapt inapoi! As propune deci sa scapam de ei, daca tot nu pot sa se adapteze standardelor minime din disciplina dumneavoastra, asa cum sunt ele practicate peste tot in strainatate!

    1. Multumesc pentru felicitari, insa trebuie sa spun ca
      1. as fi ceva mai sceptic decat pareti a fi relativ la alte stiinte practicate in tara. E drept ca in cateva cazuri universitatile romanesti sunt mult peste decenta si chiar au oaresice performante–datorita unor anumite persoane, deci mai mult pe baza individuala– dar mai aveti pana la excelenta in orice caz (primesc uneori si email-uri asemanatoare de la colegi din alte discipline, din interiorul tarii, care imi sugereaza ca acesti oameni se imbata de fapt cu apa rece… ganditi-va intai la un termen de comparatie cu departamente fruntase din Europa/ lume pe disciplina dvs…nu va comparati cu 0.0000n-ul din Economice…). Nu stiu astfel cat de mult va trag inapoi cei din Economie si daca asta conteaza (epsilon-10 e tot infim); depinde putin de disciplina in care activati 🙂
      2. faptul ca cercetarea in economie nu este la un nivel minim dpdv al standardelor internationale, nu inseamna ca puteti/putem sa renuntam complet la ea: este vitala. Trebuie reformat intregul sistem existent, asta spuneam: mult din situatia existenta se datoreaza in primul rand demotivarii (disincentives) venind din sistem si nu neaparat lipsei de vointa sau de talent. A se aprofunda, la modul foarte serios, partea aceea cu “cum iti asterni, asa dormi”…

Comments are closed.