Tnx. Von Hammerstein: yes, as I said also in the text, a surprisingly underrated (from many perspectives) historical character. I warmly recommend Erzensberger’s book!

UPDATE: I NOW SEE THAT THIS COMMENT OF YOURS INTENDED FOR MY LATEST BLOGPOST LANDED AS COMMENT ON THIS PREVIOUS BLOG ARTICLE (DID NOT SEE THAT WHEN I HAVE ANSWERED, HENCE MY ANSWER ALSO HERE…). ANYWAY, NO BIGGIE…

Merci pentru aprecieri.
Nu m-am gandit la crowdfunding– dar ma tem ca ar fi dificil de recunoscut imediat institutia aceasta, in timp ce daca ar fi infiintata de BNR, acest proces ar fi oarecum facilitat. Unde “oarecum” e extrem de important in fraza precedenta, pentru ca in genere nu (mai) vad BNR doar cu ochi buni, cum sper ca a fost clar. Sunt foarte eterogeni… sa ma opresc deocamdata la un eufemism.
Back to crowdfunding: ar fi o idee pe termen mediu/lung, deci dupa kick-start, pentru anumite proiecte specifice poate, ceva similar cu raspunsul meu de aici vis-à-vis la ‘contractual research’ options.

Tnx. In talk-show am dat– e drept, in masura timpului destul de scurt– si niste raspunsuri intrebarii pe care o repetati aici. Sper ca in viitorul apropiat sa imi fac timp sa intru in mai multe detalii.

VA multumescraspunsul detaiat, domnule Buhai!
Cu clarificarea de la primul punct suntem in acord. Aici si ratiunea pentru ranchiuna mea contra speciei de economist de la Babes-Bolyai reprezentata foarte disproportional in conducerea universitatii daca luam in seama realizarile vizibile in cercetare! Nu vreau sa spun ca discplina mea joaca intr-o alta divizie dar in mod sigur este mult defavorizata comparat cu economia si gestiunea afacerilor cand ne referim la influenta ei in aparatul administrativ!! Aici ajuta si legislatia care prioriteaza numarul de studenti pe facultate dar universitatea se declara o universitate de cercetare!!!
Scepticismul dumneavostra se justifica, va rog sa il pastrati! La mine se cheama pesimism!!

Oh là là… cela m’a fait rougir! 😳
PS. Spune drept acum, neaparat vrei sa-ti ceri scuze public ca mi-ai dat doar nota 8 pe interviu, nu-i asa? 🙂

Monsieur, te aplaud in picioare!
E drept ca ti-a ridicat putin mingea la fileu, dar raspunsul e genial. A se memora pentru convertirea necredinciosilor scepticilor! 💡 😆

Da, nu e prima data cand problema se pune asa…
Raspunsul foarte scurt este o variatie a cuiva celebru “Dati-mi UN punct de sprijin si voi rasturna lumea” (my emphasis with capitals)
Raspunsul putin mai lung e ca, daca va uitati atent, mai sunt si altii, mai ales la stadiul de expectante, si mai ales intre cei tineri. Si mai ales pentru generatiile viitoare trebuie facute aceste schimbari.
Raspunsul si mai lung e compus din “pasivitatea nu este o alternativa” + “nu m-am saturat de Romania”
Multumit? 🙂