Despre ce as fi vrut sa scriu saptamana trecuta

…dar timpul nu mi-a permis:

  • despre economistii de notorietate mondiala care au fost intr-un fel sau altul asociati cu Londra. Un material scurt, concis si foarte bine venit in sensul asta e pe site-ul Institutului de Studii Fiscale (pe care il vizitam in conjunctie cu Departamentul de Economie al University College London (UCL) anul trecut pe vremea asta). Si apropos, scheletul imbracat al lui Bentham e intr-adevar intr-unul din holurile UCL-ului, nu e o gluma…
  • despre “greva” studentilor francezi- cam tarziu, pentru ca au reusit sa ingroape CPE-ul definiv. Adio reforme. Ar fi fost ceva sa demonstreze impotriva formei in care (ar fi trebuit relaxate conditiile de concediere pentru toata lumea, nu doar pentru tineri) legea a fost enuntata, dar nu impotriva intentiei- si cand realizezi ca altadata studentii se revoltau pentru libertate, egalitate, fraternitate si nu de dragul de a se revolta. O fi avand de Villepin problemele lui dar aici a fost mai destept decat multi altii si a incercat ceva (digresiune: monsieur Sarkozy a profitat din nou si s-a abtinut deliberat de la comentarii-sincer, il prefer pe Villepin, mais enfin, chestie de gust). Ma rezum la atat si va indic si comentariile excelente (ca de obicei) ale lui Richard Posner si Gary Becker pe blogul lor comun– pe care vi-l recomand daca vreti sa invatati ceva din ce inseamna gandire economica- si articolul surprinzator de bun al Valentinei Pop din Cotidianul.
  • despre faptul ca UBB-ul intentioneaza sa-si dubleze bugetul de cercetare (super!) sperand, intre altele, ca asta va atrage “in curand un premiu Nobel la Cluj” (sic! fara umorul tipic romanesc- macar de ar fi umor- nu s-ar fi putut…oare de ce trebuie sa strice jurnalistul o stire care arata ok, ba era si pozitiva, cu tampenii din astea).
  • despre faptul ca unul din motivele pentru care UBB-ul vrea sa-si dubleze bugetul (vezi paragragul precedent) este ca ar dori sa ajunga in clasamentul primelor 500 universitati din lume. Si aici fac legatura cu celalalt subiect despre care as fi dorit sa amintesc, excelenta recenta realizare a Ad-Astra (care fara indoiala va fi continuata in toti anii urmatori) constand in publicarea unui top general si pe domenii al tuturor universitatilor din Romania, in functie de publicatiile cercetatorilor de aici. Evident exista si probleme cu ierarhia asta bazata strict pe impact factor-ul ISI, dar in cazul Romaniei suntem deocamdata departe de a ne ingrijora pentru aceste detalii- despre care voi discuta in posturi viitoare pe blog.
Share

17 thoughts on “Despre ce as fi vrut sa scriu saptamana trecuta”

  1. Ok, sa zicem ca ai o perspectiva din interior si ca e o intuitie mai buna. In orice caz e un peisaj mai optimist decat cel creat de mine…<BR/><BR/>Ca sa fiu -inca o data- clar, eu nu sustin ca CPE-ul ar fi o masura "buna", in sens absolut. Sustin ca e o masura mult mai buna decat alternativa lipsei de orice actiune in directia asta. Altfel exista destule intrebari asupra alegerii cutoff-ului

  2. Cu ce spui despre incercarile prin pasi marunti ale lui Villepin de a dinamiza piata muncii sunt perfect de acord. <BR/>Si mie mi se pare paradoxala mentalitatea traditionala a tinerilor care a reiesit din manifestarile anti-CPE, dar imi fac mai putine griji decat tine despre capacitatea tinerilor francezi de astazi de a suporta o reforma ca asta. Din doua motive. Unul ar fi ca exista totusi o

  3. As identifica cel putin doua motive pentru care CPE-ulului nu i s-a facut publicitate bazat pe CNE:<BR/><BR/>a. in momentul cand s-a introdus CNE-ul au fost proteste, dar minore si fara ecouri masive in presa pentru ca grupul afectat era destul de mic. Totusi legea a fost in cele din urma adoptata pentru ca unul din sindicate, cel mai moderat, a fost de acord (mutarea asta in Franta a urmat celei

  4. Ramane totusi paradoxal de ce de Villepin nu a insistat mai mult pe efectele pozitive ale CNE-ului, daca efectele lui sunt foarte bune, precum zici. Nu contest ceea ce spui, ma mira doar lipsa de comunicare pe subiectul acesta (din partea unora ca si din partea altora) pentru ca in Franta inca nu stiu sa fi existat vreo tentativa de a explica efectele CNE-ului publicului larg. Si nu cred ca eu sa

  5. Normal, sunt chestii interdependente, insa guvernul e cel in pozitie sa aprobe legislatie… Guvernul evident nu ar vrea sa fie de sacrificiu si sa-si piarda electoratul- ceea ce ar putea implica ca noul guvern ales prin frustrarea electoratului- sa dea de pamant cu legislatia proaspat introdusa… E dificil deci de stabilit cronologia (si cauzalitatea), in Franta exista o mentalitate

  6. Da, cred ca sunt foarte influentabili studentii, dar si situatia delicata in care se afla guvernul si rateurile pe care si le tot ia de ceva vreme incoace fac ca publicul in general sa fie mai influentabil. Un exemplu ar fi respingerea Constitutiei Europeene, prost inteleasa de marele public care a inghitit mesajele tuturor campaniilor alarmiste. In plus, Chirac a demonstrat in 10 ani ca nu are

  7. Chestia e ca CPE-ul nu vine chiar asa din senin, ci e extensie a legii anterioare care fusese introdusa deja de Chirac si de Villepin pentru firmele cu sub 20 de angajati, pentru cei sub 26 de ani (in Italia este un threshold similar la firme sub 15 oameni, dar in Italia tot sistemul e ciudat pentru ca marea majoritate a economiei sunt firmele micutze, de familie, aflate in sectoare neproductive

  8. Bine, remarca mea cu turnover-ul in domeniul privat a fost simplista, mai multa flexibilitate oferita angajatorului este absolut necesara. Probabil ca modelul danez este prea mult pentru Franta in momentul acesta. N’empêche ca exista idei foarte bune acolo care pot fi reutilizate, ar da roade, si ar si corespunde "idealurilor sociale" ale francezilor. Inca o chestie care este "prea mult" pentru

  9. Sunt mai multe nuante pe care insa sunt de acord ca nu ai cum sa le sesisezi daca nu esti chiar in branch-ul asta (eu fiind chiar pe cercetare in economia pietei muncii cu asta ma distrez cam in fiecare zi): faptul ca turnover-ul e initiat doar din partea angajatului- quits- adica, nu rezolva cu nimic problema. Evident decizia de a pleca din proprie initiativa e endogena si legat de contextul

  10. Cred ca pana la urma vorbim despre acelasi lucru, modificare legii muncii pentru cresterea facilitatii de licentiere de catre angajator. Ca asta banuiesc ca e protectionismul francez pe piata muncii de care vorbesti. Absolut de acord, in Franta dupa ce ai trecut de cele 6 luni de perioada de proba nu te mai poate da nimeni afara daca nu faci expres o tampenie. Din fericire in domeniul privat si

  11. Ok, am crezut intai ca nu a aparut ultimul tau comment, Dane, deci l-am postat eu, apoi am observat ca a aparut…<BR/><BR/>Legat de faptul ca orice economist admite faptul ca e nevoie de reforme: dimpotriva pana recent erau economisti faimosi (in Franta, that is) care ziceau ca nu e nici o problema cu setting-ul institutional si ca rigiditatea se va dizolva in timp (sic). Despre asta vorbeste si

  12. Ca Ministru de Externe de Villepin e un diplomat excelent, deci si un comunicator excelent. Dupa ce a fost numit prim ministru dupa votul din 29 mai 2005 impotriva Constitutiei Europeene, in 6 luni a ajuns la 48% de popularitate, ceva net diferit fata de predecesorul sau, Raffarin. A ajuns sa aiba popularitatea asta impresionanta prin mesajul pe care il transmitea, l-a batut si pe Sarko la

  13. Debate-ul politic cu toate fetzele lui (nu neaparat legat doar de CPE) e evident mai putin vizibil din afara Frantei. Am insistat mai mult (si comentariile citate idem) pe problema economica si rolul pe care CPE-ul l-ar fi avut in solutionarea lor. Cum am dat de inteles- sper- CPE-ul era prost conceput de la inceput, de ce limitele de 2 ani- perioada de proba si aplicabil doar pentru cei sub 26

  14. Articolul din Cotidianul al lui Valentina Pop pune intr-adevar cateva probleme foarte importante legate de tineretul francez din ziua de azi, dar pe sfarsit o cam da spre extrema. Villepin si-a facut ghilotina singur, cu manuta lui, prin incapacitatea, imposibilitatea sau pur si simplu lipsa de vointa de a comunica si dialoga cum trebuie pe marginea masurii care vroia sa o impuna, CPE-ul. Cam om

  15. Ca Sarko l-a lasat balta pe de Villepin pentru ca sa castige mai apoi dreptul prezidential de a face turul sindicatelor, e evident, nu a vrut sa incaseze damage-ul de imagine in vederea alegerilor din 2007. Dar oricum, de Villepin intra in povestea cu CPE-ul pe varful valului de popularitate bazat tocmai pe faptul ca se impusese intr-un fel in fata lui Sarko, deci mai bine ca n a avut sprijinul

Comments are closed.