Evaluarea cercetarii stiintifice. Comentarii pe marginea recentului articol al Ad-Astra

Asociatia Ad-Astra prezinta o noua initiativa excelenta de evaluare a cercetarii stiintifice din Romania. Articolul respectiv poate fi citit in ultimul numar al jurnalului Ad-Astra. Pe scurt, indicatorii de performanta pentru orice grup de cercetare propusi in articol sunt urmatorii:
  • prezenta minimala: procentul de persoane din grup prezente ca autori in baza ISI
  • activitatea minimala: procentul de persoane din grup prezente ca autori in baza ISI in ultimii 5 ani
  • vizibilitatea minimala: procentul de persoane din grup care indica public (in practica, pe web) cele mai importante publicatii personale (cu indicatii asupra accesului la ele).
Desi indicatorii propusi sunt foarte buni in peisajul dezolant al al cercetarii romanesti actuale, parerea mea este ca i) unii dintre acesti indicatori (mai precis, cel de “vizibilitate minima”) sunt redundanti; ii) indicatorii propusi nu sunt suficienti pentru a face o clasificare de excelenta a grupului de cercetare respectiv. Asadar, desi ca prim pas implementarea (adoptarea lor de catre toate grupurile de cercetare din universitati si institutii de cercetare) ar fi binevenita, se impun si o serie de alti indicatori care sa faca posibila o clasificare a grupurilor respective, in domeniul in care activeaza, pe o scala a excelentei. Pe scurt despre i) si ii).

i) indicatorul de “vizibilitate minimala” este redundant in sensul de “indicator al activitatii de cercetare” (performanta) pentru ca nu putem vorbi de grup de cercetare in primul rand daca nu toti membri grupului sunt activi si daca- in consecinta- date concrete despre activitatea lor nu sunt accesibile oricarei persoane interesate (a se citi: publicului larg). Faptul ca in Romania spatiile web dedicat publicatiilor reprezentative (si cv-urilor, for that matter) ale multor “cercetatori romani” sunt efectiv goale nu indica altceva decat imposibilitatea catalogarii lor ca cercetatori. Situatia ar putea fi rezolvata rapid prin impunerea obligatiei ca orice individ care presteaza activitate de cercetare sa mentina un spatiu personal pe site-ul institutiei unde sa puna coordonatele esentiale ale activitatii sale de cercetare (a se citi: un numar n de articole reprezentative). Este in interesul oricarui “grup” de cercetare (si aici la orice nivel de agregare) sa nu admita ca membri indivizi care nu indeplinesc aceasta conditie minima. Un grup de cercetare care are intre membri persoane care nu isi fac un research profile public (indeplinind conditiile de la “vizibilitate minima” din articolul mai sus mentionat) NU ESTE un grup de cercetare.
ii) pe langa aceste doua indicatoare de prezenta minimala si activitate minimala, al doilea fiind cel important- deci cel pe care ar trebui pus mai mult accent- , ar trebui sa existe un punctaj simplu, informal, care indica performanta acestor indivizi. Un astfel de punctaj este numarul citatiilor celor mai citate 5 articole, dupa scholar.google.com. Pe langa aceasta simpla statistica care poate fi obtinuta fara nici o complicatie prin cautarea autorului pe scholar.google.com si preluarea directa a citatiilor de acolo, orice institut care se respecta (sau un consortiu de institutii) ar trebui sa se constituie in asa-numite centre de excelenta care sa acorde titlul de “fellow” doar acelor membri care indeplinesc niste conditii pre-stabilite (la nivel de institutie, dar pastrand un standard similar conditiilor impuse de centrele de excelenta internationale). Aceste criterii sunt de fapt mult mai importante pentru prestigiul unui colectiv, unui grup, de cercetare, decat orice alt criteriu. Astfel de conditii ar putea fi un numar minim de puncte calculate conform numarului de publicatii, ponderat in functie de impactul acestor publicatii in domeniul stiintific respectiv (ranking-uri ale diferitelor publicatii exista in toate domeniile, in plus ISI calculeaza un impact factor specific). Un exemplu in acest sens sunt conditiile pentru a deveni “research fellow” la institutul Tinbergen din Olanda. Tot pe aceasta pagina poate fi consultat si ranking-ul jurnalelor economice si econometrice al Tinbergen Institute, bazat pe toate ranking-urile oficiale, ranking folosit in calcularea punctajelor candidatilor la statutul de “fellow”.
In sfarsit, ca extensie a articolului amintit, luand in considerare si comentariile de mai sus, as propune ca acele “grupuri” de cercetatori care refuza sa adopte acesti indicatori sa fie considerate un fel de second-tier research groups, adica cei ce fac cercetare de mana a doua. Cu toate concluziile privind resursele bugetare alocate etc etc care decurg de aici. In tarile competitive din punct de vedere al cercetarii stiintifice la nivel mondial toate aceste lucruri sunt desigur truisme. La noi trebuie insa explicate si repetate pana se intelege (si) acolo unde trebuie…
Share